BRĂIEȘTI (I). Satul lui Corlat din valea largă a Moldovei, Brăieștii, beneficiază de atestare documentară din 13 septembrie 1518, când fiul lui Corlat, Toader Corlat, vinde sulgerului Ivan Moțoc, în fața Divanului lui Ștefăniță Vodă, „a sa dreaptă ocină și moșie, după dreptul său uric, din uricul moșului nostru Ștefan Vodă, un loc de moară pe o topliță, unde a fost piua lui Vlașin”, pentru 80 de zloți tătărești. Satul Brăiești s-a numit, îndelungată vreme, Corlățeale (Corlata fiind un alt sat, al aceluiași ctitor), sub acest nume fiind vândută o parte de sat, în 27 februarie 1577, mănăstirii Moldovița, pentru 283 zloți tătărești, de către Ionașco, fiul Anușcăi, nepotul lui Roman Ilieșescul, „a sa dreaptă ocină și moșie, din a patra jumătate de sat Corlățeale” fiind înzestrată „cu cinci case și cu gardul ce se ține de aceste cinci case”.
În 22 mai 1587, mănăstirea Moldovița cumpără, de la Ștefan diac, pentru „37 și o jumătate taleri de argint și pentru 9 ughi (ducați ungurești) galbeni și pentru 180 zloți tătărești… partea de sat Corlățiale pe care a cumpărat-o de la Gligorie Popșea Turcul și soția sa, Tudosca, fiica Nastasiei, nepoata Anușcinei, care a fost fata lui Roman Ilieșescul”.
O întâmplare tragică, rezolvabilă, în vreme, conform principiilor dreptului valah (răscumpărarea capului, principiu de drept pelasg vechi, descris și de Homer, în „Iliada”), s-a petrecut, la „Corlățele”, în 1609 și a fost transmisă generațiilor viitoare prin cartea domnească a lui Constantin Movilă:
„Facem cunoscut, cu această a noastră carte domnească, precum, în satul Corlățele, a fost găsit un copil mort, pe care o femeie, mai întâi, l-a născut și, pe urmă, l-a omorât și l-a îngropat, și, de aceea, am poruncit cinstitului și credinciosului boier al nostru, Pătrașco, mare vornic, ca să le ia (brăieștenilor), în loc de pedeapsă, 60 boi, dar, nevenind încoace nimeni cu boii, s-a sculat credinciosul nostru boier, Niculae Boul, vistiernic, și a dat în visteria noastră, pentru pedeapsă, 100 ughi (ducați ungurești), iar noi i-am dat satul mai sus amintit, cu toate veniturile”.
Niculae Boul își va lărgi, curând, noua moșie, cumpărând satul din vecinătate, Stejăreni, și bucățile din Băișești pe care nu le dobândise, răscumpărând vinovăția de pruncucidere. În 8 septembrie 1610, „o femeie bătrână, anume Frosica, fiica Stancăi, nepoata Marinei… a vândut dreapta ei ocină și moșie din satul Stejereni, din a treia parte, jumătate, și din satul Corlătești, din a patra parte, jumătate, care se cheamă mijlocul… pe apa Moldovei, cu morile și piue pe ele, dumisale, fratelui nostru Niculae Boul, vistiernic, pentru 60 ughi”. Peste mai puțin de o lună, în 20 septembrie 1610, în fața șoltuzului Ștefan din Baia s-au prezentat „Ignat, cu fratele său și cu sora sa, Mancea, și sora ei, Mintia, copiii lui Dănilă, nepoții Anușcăi Todicoaiei, și… au vândut a lor dreaptă ocină și cumpărătură, a opta parte din a patra parte, partea de mijloc de sat Corlătești… dumisale, Niculae Boul, vistiernic, pentru 140 taleri bătuți și pentru 4 boi, boul prețuit cu 16 taleri”.
Niculae Boul primește întăritură domnească, pentru părțile de sat Corlătești, cumpărate de la urmașii lui Ioan Corlat, în 1611, iar dreptul lui de cumpărătură este consfințit de pătrunderea în obștea răzășească prin răscumpărarea vinovăției de pruncucidere.
În 23 martie 1732, ginerele lui Boul, grecul Velicico Panaitache, vinde comisului Vasilie Costache și jupânesei Ilinca jumătate din satul Corlătești, pentru 50 lei, iar noii proprietari revând partea de sat, cu preț dublu (100 lei turcești), lui Șerban Cantacuzino.
Cealaltă jumătate de sat, proprietatea altui strănepot al lui Niculae Boul, monahul Iuon Brăescul, este dăruită, cu consimțământul „rudei celei mai apropiate”, Solomon și Safta, mănăstirii Slatina, care beneficiază și de alte bunuri pământești ale lui Brăescul: 4 boi, 2 vaci, 1 cal, 1 iapă, 39 stupi și 10 capre.
Dania aceasta nu avea și consimțământul celuilalt frate ai lui Iuon Brăescul, Gore, iar copiii acestuia, Iuon, Costachi și Gheorghe Gore, revendică partea de sat care li se cuvine ca moștenire de la „răstrămoașa lor”, o fiică a lui Toader Boul, moștenirea fiindu-le întărită, datorită deselor jalbe călugărești, în trei rânduri, în 25 iulie 1751, în 13 decembrie 1782 și în iunie 1795.
