BRĂIEȘTI (II). Satul Brăești, intens populat și cu emigranți transilvăneni, însemna o afacere mult prea bună, pentru a nu fi râvnită de evlavioasa obște de stăpânitori în sutană, pe proprietatea boierului Ioniță Gore stabilindu-se: Grigore Seniucan (din Posmuș), Chirilă Buda (Benic), Nicolai Ungurean (Șerbeni), Chirilă Oprea (morar din Bilba de Jos), Ion Bălgrădianu (Alba-Iulia), Maftei Târnoveanu (Bârgău), Ion Chira (Pintic), Ursu Ungurean (Beica Românească), George a Catrinei (Posmuș), Ignatie Ungurean (Dumitra), Teodor Jitar (Bobohalma), Maftei Bovez (Sf. George), Ladislau Lazar (Șerbeni), George Pușcaș (Sf. George), Costan Ungurean (Pintic), Vasile Pletosu (Pintic), Ion și Petru Ungurean (Arpa), Ignat Ungurean (Dicea), Nicolae Brujilă (Posmuș), Vasile Buta (Pintic), Chirilă Ioan (Pintic), Iustin și Ioan Ungurean (Pintic), Ioan Greșa (Dicea), Nichita Mihalaș (Șieuț), Nicolae Bărdășan (Șieuț), Ion Vască (Șieuț), Lupu Bubă (Șieuț), Ioan și Mihai Blașcă (Arpa), Teodor Podar (Pintic), Dumitru Rusu (Șieuț) și Ilie Moldovan (Șieuț).
Majoritatea ardelenilor se stabilesc la Brăești între anii 1763-1778.
În 1775, satul Brăești, din Ocolul Moldovenesc, avea 1 mazil (Ioniță Gore) și 12 gospodării țărănești, dar populația satului sporește rapid, în baza valurilor de emigrație transilvană care vor urma.
În 20 octombrie 1815, fiica lui Gheorghe Gore, Maria Ghervan, renunță la partea ei de sat, în favoarea fraților ei, Iordachi și Ion Gore.
În 1843, biserica din Brăiești era proprietatea armeanului Wartarus von PRUNKUL, dar nu avea un preot pentru cei 321 de enoriași ortodocși. În anii următori, inclusiv în 1876, satul va fi arondat, împreună cu Cornu Luncii, bisericii din Băișești. Biserica din Brăești, ctitorită, în 1773, de mazilii Ioniță, Constantin și George GARSU, îl avea paroh, în 1907, pe Ioan POHOAȚĂ, născut în 1865, preot din 1897, paroh din 1900, iar cantor era, din 1906, Ieremie BÂRLEANU, născut în 1876.
O școală cu 2 clase a început să funcționeze, la Brăești, din anul 1900[1].
Însoțirea rurală raiffeisiană din Brăiești s-a înființat în 1903, sub președinția lui Ioan Vasilovschi, avându-l director pe preotul Ilarion Siretean, iar vistiernic – pe Leon Vasilovici. Învățător al satului era Simion Medvighi.
Adunând „cântece populare românești din Bucovina”, care aveau să vadă lumina tiparului sub semnătura nemeritată a lui Mattias Friedwagner[2], în 1940, Alexandru VOEVIDCA a cules folclor și de la brăieștenii Casian MONOR (45 ani în 1908) și Ilie POHAȚĂ (21 ani în 1908).
„Părintele Ion Pohoață din Brăiești a fost destins de Majestatea Sa Împăratul cu „Crucea de aur pentru merite, cu Coroană”, atârnată de panglica „Medaliei pentru vitejie”, în semn de recunoștință pentru ținuta lui deosebit de patriotică și vitejească în fața dușmanului… Părintele Pohoață, la năvala dușmanilor în țară, de-abia a putut scăpa cu viață spre a se refugia, cu familia sa, în străinătate, iar avutul său a rămas de-a întregul pradă potopului de vrăjmași care s-au strecurat necurmat prin acele locuri”[3].
Un urmaș al plugarului din Bârgău, Maftei Târnoveanu, care s-a stabilit la Brăești, împreună cu soția, cinci băieți și două fete, în 1771, Mircea TÂRNOVEANU, care se va naște în 9 februarie 1921, avea să ajungă un mare matematician român.
[1] SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 52, 1876 p. 54, 1907 p. 94
[2] MATTHIAS FRIEDWAGNER, Rumanische Volkslieder aus der Bukowina, Konrad Triltsch Verlag Wurzburg, 1940
[3] VIAȚA NOUĂ, Anul V, nr. 3, 16 iunie 1918, p. 3