Optimiști fiind din fire, să privim și partea bună a recentelor alegeri locale. Acestea au dus la dispariția unor dinozauri politici, care nu se mai acordau cu noua cadență a istoriei. Unul dintre „dinozauri” este Constantin Simirad, cel care acum un număr de ani a avut inițiativa înființării acelui partid de hilară amintire, numit „Partidul Moldovenilor”.
Simbolistica, după cum se știe, poartă în ea semnificații adânci. Nu întâmplător, „Partidul Moldovenilor” a avut pe stemă imaginea unui bour voinic. Iar bourul, se cunoaște, este strămoșul consacratului bou. Și fiindcă cinstitul bou nu are faima unui animal chiar foarte isteț, cornuta respectivă a păscut ba pe dreapta pășunii politice, alături de colegele cu coarne din gruparea numită „Convenția Democratică”; ba pe stânga, lângă vajnicul „PSD”.
Până la urmă, bourul de pe stema „Partidului Moldovenilor” s-a dovedit a fi un animal castrat, lipsit de virilitatea elementară cerută de regnul politic românesc. Fără atât de necesarele testicule care să-l propulseze pe imaș, bourul Partidului Moldovenilor a dispărut exact ca boul, în negurile istoriei. Tot ce a lăsat în spatele lui a fost o urmă șerpuitoare, incoerentă, cum – vorba aia din popor – este pișatul boului.
Simirad de care vorbim a tras maximum de foloase din mandatele sale de primar și de președinte de consiliu județean. A ajuns membru al „Uniunii Scriitorilor”, pe baza unor rahaturi de cărți, cumpărate de el și de subalternii săi. A ajuns ambasador în Cuba, unde nimeni nu știe de ce am avea nevoie de un ambasador, probabil ca să aibă cu cine face Fidel concurs de băut rom, de mamelit mulatre și de tras pârțuri.
Mai grav e că, plecând ambasador în urma unui aranjament, Simi i-a eliberat primăria unui șacal de la PSD. Iar ăla chiar controlează o parte din Moldova, la modul cel mai mafiot cu putință, fiind coerent în acțiuni ca pișatul boului de pe stema „Partidului Moldovenilor”.
Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare.
