La Biblioteca Bucovinei „I.G. Sbiera” a avut loc joi vernisajul expoziției de pictură a artistei plastice Elena Greculesi.
Sala care îi poartă numele, ca urmare a donației pe care a făcut-o bibliotecii sucevene cu șase ani în urmă, renovată și reamenajată de curând, și-a reluat rolul de spațiu păstrător și de expunere permanentă a lucrărilor care și-au sporit acum numărul de la 12 la 15 tablouri.
„Măiastra Bucovinei”
În pragul împlinirii vârstei octogenare, maestra Elena Greculesi („măiastra Bucovinei” cum a numit-o unul dintre vorbitorii care i-au făcut plecăciune la vernisaj) a revenit la Suceava pentru a-și împlini gestul de donație cu încă trei pânze, între care una de mari dimensiuni intitulată „Călător spre uitare”, care, în noua panotare, a devenit piesa centrală a expoziției.
Emoționată de momentul întoarcerii acasă, dar și de numărul mare a celor care au venit s-o întâmpine, artista și-a „fulgerat” existența într-o scurtă expunere în care și-a amintit că urca, parcă ieri, treptele aceleiași clădiri, în care funcționa Școala primară de fete, cu abecedarul în geantă și cu caietul de desen în care „mâzgălea lumea”.
„Inima mea este aici”
O înșiruire de locuri rememorate cu nostalgie (cofetăria lui Wagner, de unde-și cumpăra brânzoaica în recreație, brutăria lui Schpurny, cu miros de covrigi calzi), de clipe trăite, străfulgerări de imagini în cascadă, de la copila „slăbuță, timidă și palidă”, la tânăra plecată la Belle Arte la Iași, cu un geamantan împletit din nuiele de răchită, până la întâlnirea cu maestrul Baba, pe care-l urmărea ascunsă după un paravan, și încurajarea acestuia care i-a punctat cariera: „Dumneata vei face pictură!”.
Și-apoi viața trăită ca artistă, de la Leningrad, la Florența și revenirea permanentă la matricea din Bucovina.
Viața ca o clipă. „Inima mea – a rostit ea cu tremur în glas – este aici. Cântă ca un clopot în noaptea Învierii! Clipă frumoasă ca cea de-acum, prefă-te în eternitate!”.
„La vârsta deplinei înțelepciuni”
Din eternitate a vorbit la vernisaj și Emil Satco, cel care a făcut toate demersurile ca Biblioteca Bucovinei să devină spațiu păstrător al donației.
I-au rămas cuvintele înregistrate: „Câte instituții similare din țară se vor putea mândri cu o asemenea colecție rarisimă?”.
Bibliotecă în care s-a creat un climat cultural special subliniat și de prof. Adrian Bocancea: „O oază în care spiritul însetat de trăiri înalte găsește adăpost”.
În acest spațiu a avut loc evenimentul pe care dr. Ioan Iețcu l-a apreciat ca fiind „botezul unui altar al Bucovinei”, „un altar în care tronează femeia creatoare”. Cât despre viața care s-a scurs ca o clipă, prof. Nicolae Cârlan i-a spus la final „veneratei și venerabilei maestre” că a ajuns de fapt „la vârsta deplinei înțelepciuni”.
