Sfântul Botez este întâia dintre Tainele Sfintei Biserici, este ușa prin care se intră în Sfânta Biserică. Ajungând membri ai Bisericii lui Hristos prin Botez, ne putem învrednici de primirea celorlalte Sfinte Taine. Botezul creștin a fost instituit de către Mântuitorul Iisus Hristos, după Învierea Sa din morți, când a spus Apostolilor Săi: „Drept aceea, mergând, învățați toate neamurile botezându-le în numele Tatălui, și al Fiului, și al Sfântului Duh“ (Matei 28, 19).
În interviul ce urmează, părintele asist. drd. Silviu Tudose, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București, ne aduce lămuriri și explicații despre primele ierurgii care trebuie săvârșite mamei sau pruncului după nașterea acestuia, despre timpul săvârșirii Tainei, despre afundarea de trei ori în apă a celui ce se botează și despre problemele pastoral-liturgice legate de această Sfântă Taină.
Care sunt primele ierurgii care trebuiesc săvârșite mamei sau pruncului după nașterea acestuia?
Înainte de a vă răspunde la întrebare, aș dori să spun că trebuie să acordăm atenție și perioadei de dinainte de nașterea unui prunc, una dintre cele mai mari bucurii pe care le simte un om. O bucurie pentru care întreaga familie se pregătește, într-un fel sau altul. Îndeosebi mama, care poartă în pântece un prunc, e bine să se spovedească și să se împărtășească. La fel, tatăl copilului. Dacă vor face așa, copilul lor se va naște altfel, ocrotit de Dumnezeu.
Imediat după naștere, mai exact în prima zi, există o ierurgie prin care preotul sfințește o apă cu care stropește casa, pe mamă, copilul nou-născut și pe toți ai casei. Această rânduială a fost alcătuită pe vremea când nașterile se făceau acasă. Astăzi, când numai în mod excepțional se întâmplă așa, după ce mama și copilul se întorc de la maternitate, cineva din familie merge la preot, care sfințește apa respectivă, cu care se face stropirea, după rânduială.
În a opta zi după naștere, în mod normal, se săvârșește rânduiala punerii numelui celui nou-născut, precedată de câteva rugăciuni pentru mama copilului și pentru moașa și femeile care au ajutat la naștere. În zilele noastre, și această rânduială este din ce în ce mai puțin săvârșită. Rugăciunea de punere a numelui este rostită, în cel mai bun caz, înainte de lepădările de la Botez.
Tot înainte de naștere, există în Molitfelnic și o rânduială pe care ar fi bine să nu o săvârșim niciodată, dar care, din nefericire, este necesară atunci când femeia pierde copilul înainte sau în timpul nașterii. Se citește o rugăciune pentru iertarea ei, fără să se sfințească apa și fără alte rugăciuni de curățire.
„Vechile pravile bisericești interziceau amânarea Botezului peste patruzeci de zile de la naștere“
La cât timp de la nașterea pruncului trebuie să se săvârșească Taina Sfântului Botez și unde?
În vechime, Botezul se săvârșea după o destul de lungă perioadă de pregătire, numită catehumenat, care putea dura chiar și trei ani. Se întâmpla așa, deoarece mulți dintre cei care doreau să primească botezul erau maturi. Astăzi, când botezul copiilor sau pedobaptismul a fost generalizat, în primul rând trebuie să avem în vedere că pruncii nu trebuie să moară nebotezați. De aceea, dacă se întâmplă ca ei să se afle în pericol de moarte, îndeosebi imediat după naștere, e bine să-l botezăm atunci. Dacă nu poate fi prezent un preot care să facă acest lucru, orice creștin botezat, inclusiv mama copilului, poate rosti formula: „Se botează robul lui Dumnezeu (N) în numele Tatălui. Amin; și al Fiului; Amin; și al Sfântului Duh. Amin; acum și pururea și în vecii vecilor. Amin“, stropindu-l sau nu cu apă, în funcție de situația în care se află. După acest botez, numit „de necesitate“, dacă pruncul e sănătos, se săvârșește apoi în biserică Taina Botezului, cu toată rânduiala, fără afundare și rostirea formulei.
Dacă pruncul e sănătos, el poate fi botezat după a opta zi de la naștere, când i se pune numele. Vechile pravile bisericești interziceau amânarea botezului peste patruzeci de zile de la naștere. Din păcate, astăzi, foarte multe familii amână momentul botezului până când pruncul împlinește patru-cinci luni sau chiar mai multe, considerând că până atunci el nu ar face față „solicitărilor“ din timpul slujbei. Este greșit să gândim așa, din două motive. Pruncul nu pățește nimic dacă are doar 40 sau 60 de zile de la naștere și, dacă rămâne nebotezat, există riscul să moară așa. De aceea, aș recomanda familiilor să boteze pruncul în intervalul cuprins între 40 și 60 de zile de la naștere. Atunci poate participa și mama copilului la slujbă, deoarece i s-a citit Molitfa de curățire, iar pruncul devine mult mai repede membru al Bisericii și se împărtășește cu Sfintele Taine, „spre sănătatea sufletului și a trupului“. Și mai este un motiv practic, constatat de noi, preoții: dacă pruncul e mai mare de două luni, devine mult mai puțin „cooperant“ în timpul slujbei, plângând și deranjând bunul mers al slujbei.
În ceea ce privește timpul săvârșirii Sfintei Taine a Botezului, nu există restricții. E bine să se evite perioadele de post, avându-se în vedere că, în mod normal, după slujbă urmează și un ospăț al bucuriei. De obicei, Botezul se face duminica, după Sfânta Liturghie, în sfânta biserică. Există canoane, cum este Canonul 59 de la Sinodul al VI-lea Ecumenic, care interzic săvârșirea Botezului în case particulare și chiar în paraclise. Dorința unor părinți de a fi botezat copilul acasă, de frica unei eventuale îmbolnăviri, este nejustificată și denotă, în cele din urmă, o lipsă de credință. Este o atitudine similară cu a celor care nu doresc să fie împărtășiți cu aceeași linguriță…
(Ciprian Bâra, sursa: www.ziarullumina.ro)