Întrucât astăzi prăznuim Botezul Domnului, și se cuvine să răbdăm un pic de rea-pătimire pentru Cel ce pentru noi a luat trup, S-a botezat și S-a răstignit, veniți să filosofăm cele cu privire la deosebirea botezurilor, pentru ca de aici curățiți să ne întoarcem. Moise a botezat, dar a botezat în apă; și înainte de aceasta, în nor și în mare. Aceasta în mod tipic s-a făcut, așa cum și Pavel vede; marea fiind tipul apei; norul al Duhului; mana al pâinii vieții; băutura din piatră a băuturii dumnezeiești. A botezat și Ioan, dar nu cu totul în chip iudaic; căci nu a fost doar în apă, ci și întru pocăință; nu a fost însă un botez în întregime duhovnicesc, fiindcă nu adaugă și „întru Duhul”. Botează și Iisus, însă în Duhul. Acesta este botezul desăvârșit. Și cum nu este Dumnezeu – ca să mă fac puțin prea îndrăzneț – Cel prin care tu dumnezeu te vei face? Cunosc și un al patrulea botez, botezul muceniciei și al sângelui, cu care Însuși Hristos s-a botezat, care cu atât este mai vrednic de cinstire, cu cât nu mai este întinat de păcate ulterioare. Cunosc chiar și un al cincilea, botezul lacrimilor; însă este unul foarte ostenitor, așa cum îl vedem că face pe cel ce zice „spăla-voi în fiecare noapte patul meu, cu lacrimile mele așternutul meu voi uda”, ale căruia „răni împuțitu-s-au și au putrezit”, care „gârbovit și mâhnit umblă”, și care întoarcerea lui Manase a imitat, și smerenia locuitorilor din Ninive, cea care de primirea iertării i-a încredințat; acela care rostește cuvintele pe care vameșul le-a grăit în templu, care mai îndreptat s-a coborât la casa sa decât fariseul cel mândru;
(Traducere de drd. Nicușor DECIU)
