Botezul copiilor

Prima precizare care se impune este aceea că, din punct de vedere teologic, Botezul copiilor mici nu constituie o eroare, precum susțin unele culte și anumiți creștini, ci practica de veacuri a Bisericii, întemeiată pe tradiții păstrate de la Sfinții Apostoli înșiși. Cele dintâi comunități și, urmând exemplul lor, Biserica din totdeauna a primit copiii la Botez fără a-i excepta și fără să le impună mărturisirea personală și conștientă a crezului sau angajamentului lor.
Botezul, ca orice altă taină, este Împreunat cu o serie de acte rituale supuse factorilor sociologici, pastorali și misionari, deci implicit cu o evoluție în timp și spațiu, acceptarea sau respingerea lor netrebuind să ducă însă vreodată la constatarea esenței dogmei necesar a rămâne intangibilă. Apare ca total eronată poziția acelor creștini gata să renunțe la practica tradițională din simplă opoziție față de Bisericile pe care le-au părăsit, așadar din pricini de oportunitate. Se cuvine a fi luat în considerare exemplul trecutului când, deși au existat tendințe și opinii felurite, pedobaptismul n-a dus totuși la distrugerea unității Bisericii universale. Astăzi nu poate fi decât regretabil că Botezul, taina menită a lega creștinii întreolaltă, devine pricina de disensiuni. În asemenea împrejurări se cuvine reamintit acel cuvânt al Sfântului Apostol Pavel potrivit căruia exista „un Domn, o credință, un Botez” (Efes. IV, 5). (www.crestinism.ortodox.ro )