BOSANCI (II). În 30 decembrie 1800, vornicul satului Bosanci informează Consistoriul Bucovinei că preotul Ion Gramatovici a fost bine primit de stăpânirea satului, dar nu și de către săteni, cu care „nu s-a învoit deloc”, stăpânirea dându-i sesie și casă, celelalte acareturi urmând să le facă preotul, pe cheltuiala sa. Probabil că tensiunea dintre preot și săteni ținea și de relațiile acestora cu Mitropolia, care Mitropolie obținusese, în 1803, o hotărâre a tribunalului obștesc din Suceava, prin care li se interzicea pășunatul pe moșia Tătărași a moșierului ecleziast, hotărârea fiind adusă la cunoștința obștii de reprezentantul Administrației Bucovinei, Joseph Vogel.
Mitropolia Moldovei, care moștenește drepturile de proprietate ale Mitropoliei Sucevei, și care arendase Bosancii armeanului Dimitrie Popovici (ulterior, o va vinde lui Iacob Gerlaczek), îi cere vechilului, în 31 octombrie 1810, să dea „loc de hrană” (deci, pământ cultivabil) noului preot al satului, Chifan Popovici.
Murind Iacob Gerlaczek, proprietarul Bosancilor, satul și moșia sunt împărție în două de către Anicki, mandatar și judecător de poliție, prima jumătate revenind ca moștenire fraților lui Iacob Gerlaczek, Johann-Joseph, Carl și Francisca, cealaltă jumătate revenind tutorei copiilor decedatului, Therese Gerlaczek.
În 1843, biserica ortodoxă din Bosanci avea 2.521 enoriași, paroh fiind Lazăr Grigorovici, iar preot administrator, Simion Blândul. În 1876, cei 3.470 enoriași ai bisericii din Bosanci erau păstoriți de Emilian Isopescul, iar patron al bisericii, în locul Mitropoliei Moldovei, era Michael de Sturdza. În 1907, biserica din Bosanci, care deservea, ca și până atunci, și enoriașii din cătunele Bulai, Putrida, Bursuci, Frumosu, Căldărușa, Strâmbu, Podișor, Nemirceni și Hreațca (deci cătunele viitoarei comune Moara), se afla sub patronajul lui Dimitrie Sturdza, îl avea ca paroh pe Roman Bârgăuan, născut în 1850, preot din 1878, paroh din 1883, preot cooperator fiind Alexandru Grigorie Danilevici, născut în 1860, preot din 1891, iar cantor, din 1893, Samfir Nica, născut în 1865.
Din 1859, avea să funcționeze, la Bosanci, o școală cu 6 clase[1].
Odată cu schimbările democratice ale anului 1848 în imperiul habsburgic, bosâncenii își văd ales, în Dieta din Viena, un consătean, Simion Stanciu, cel care, mutându-se mai târziu la Salcea, va fi și primul deputat țăran din județul Botoșani în divanul ad-hoc al Moldovei.
În 18 februarie 1856, Smaranda Sturza, născută Vogoride, solicită, de la Paris, intabularea moșiilor ei, Bosance, Nemerceni, Strâmbu și Roșia, ultimele trei, în Moara de astăzi.
În toamna anului 1884, fiul preotului greco-ortodox din Bosanci, Silviu Mănărăzan, „având deosebită plăcere pentru medicină și fiind talentat și sârguincios”, a plecat la Viena ca să studieze medicina. În după-amiaza zilei de 14 iunie 1886, poliția din Krau i-a găsit cadavrul, pistolul și patru răni în plămânul drept. Sinucigașul nu a lăsat nici o scrisoare, iar poliția bănuia că studentul bosâncean Silviu Mănărăzan „ar fi intrat în rețele socialiștilor și numai moartea a putut să-l scape din mâinile lor”[2].
Un alt fiu de preot din Bosanci, Mihai Grigorovici, feciorul protosviterului Lazar Grigorovici (mărturisitor despre începuturile învățământului în Bucovina), absolvind Facultatea de Drept din Viena, a fost repartizat ca practicant la Tribunalul provincial din Viena, ajungând, în scurtă vreme, adjunct și fiind transferat la Tribunalul districtual din Korneuburg, lângă Viena. De aici, Grigorovici s-a transferat, la cererea sa, la Tribunalul din Cernăuți, iar de aici, ca procuror substitut pe lângă Tribunalul din Suceava, eminentul jurist bosâncean dorind să fie cât mai aproape de părintele său, care se îmbolnăvise[3].
Corul celor 21 de plugari din Bosanci a fost înființat, în 1894, de învățătorul Pastei Șandru, în următoarea componență:
Tenori I: Gheorghe N. Mitrofan, Nicolai I. Cârlan, Teodor Bocăneț, Simion Polonic și George N. Blândul.
Tenori II: George Ieremie, Mihai N. Mitrofan, Ioan Topor, Leon Polonic și George Smintă.
Bas I: Ioan T. Cârlan, Nicolai Ungurean, Ioan Ieremie, Nicolai Bondar și Teodor Spoială.
Bas II: George Colțun, Vasile D. Spoială, Andrei Macovei, Constantin Ieremie, Leon Moruz și Ștefan Blându[4].
[1]SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 50, 1876 p. 40, 1907 p. 153
[2] REVISTA POLITICĂ, Anul I, nr. 9, 15 Septembrie 1886, p. 4
[3] REVISTA POLITICĂ, Anul I, nr. 9, 15 Septembrie 1886, p. 4
[4] DEȘTEPTAREA, Nr. 2/1895, p. 18