E o gravă bortă în patriotism că tot mai mulți români aleg Bulgaria pentru a-și petrece concediile. Desigur, patriotismul poate fi privit din diverse unghiuri și poți fi până la un punct de acord cu regretatul scriitor I.D. Sârbu, care spunea că patria e locul unde-ți plătești impozitele și-ți faci armata (n-avea sută la sută dreptate I.D. Sârbu, fiindcă tot patria ne oferă și echipa de fotbal cu care ținem, fiindcă altfel ce ne-am face pe la meciurile internaționale).
Dar turiștii români în Bulgaria sunt și niște iresponsabili care-și riscă viața. Pe-aici pe la noi, ne-am obișnuit cu un anumit tip de turism. Schimbându-l peste noapte cu unul mai confortabil, ne poate păli cu ghioaga vreun infarct, vreun atac cerebral ori vreo altă dambla neiertătoare.
Bunăoară, când intri într-o cameră de hotel din Bulgaria și nu găsești nici igrasia la locul ei firesc, nici gândacii jucând șah pe pereți, nici șoriceii sforăind lângă frigider, nu-i așa că poți s-o mierlești pe loc? Dacă nu-i măcar un robinet defect, dacă ușa nu-i sărită barem dintr-o balama sau dacă nu plouă bacovian în cameră, nu-i așa că poți lesne să-ți pierzi autocontrolul și să faci o criză fatală de isterie?
Sau dacă în locul sictirului metafizic – care-i portretizează pe cei mai mulți dintre recepționerii noștri, făcându-i să semene până la confuzie cu Pleșu și Liiceanu -, te întâmpină o politețe profesională exagerată, este că te poate faulta mortal apoplexia?
Bine e să rămânem noi cuminți aici, cu turismul pe care ni l-a dat Dumnezeu, sau mai curând Diavolul. Bașca, migrația bulgară a turismului poate oferi un prost exemplu altor domenii, unde treaba de asemenea nu stă pe moale.
De pildă, zilele trecute, un prieten îmi spunea că nu-i prea convine calitatea învățământului primar românesc și de aceea intenționează ca, din toamnă, să-și înscrie copilul în clasa întâi la o școală din Bulgaria.
