Ministrul Mediului, Borbely Laszlo, a declarat, joi, într-o conferință de presă, că speră ca proiectul de lege privind taxa de poluare – în acord cu decizia Curții Justiție a Uniunii Europene (CJUE) – să fie gata în curând, pentru a fi trimis Parlamentului, care să-l discute în procedură de urgență.
Ministrul Mediului și Pădurilor, Borbely Laszlo, a spus că proiectul de lege este postat pe site și vizează o reducere între 20 și 30 la sută a taxei auto, iar proiectul va fi aprobat de Guvern în această vară și apoi trimis Parlamentului, care să îl discute în procedură de urgență, transmite corespondentul MEDIAFAX.
El a precizat că acesta nu poate fi adoptat prin Ordonanță de Guvern, pentru că este vorba de o lege organică și, ca urmare, se va propune un proiect de lege în Parlament.
„Sper să finalizăm cât de curând proiectul, pentru că Parlamentul e în vacanță, va reveni în septembrie și în procedură de urgență cerem să se discute în Parlament (…) Legea trebuie adoptată mai întâi în Guvern. Proiectul este pe site-ul ministerului și sper să fie finalizat cât de curând la nivelul Guvernului. Este un comitet interministerial care a căzut de acord de principiu. Va fi adoptat de Guvern în vara aceasta”, a spus ministrul, care a precizat că nu s-a cerut convocarea unei sesiuni extraordinare a Parlamentului în acest sens.
Borbely a arătat că, prin ANAF, se vor returna banii tuturor proprietarilor de mașini care au achitat mai mult pentru taxa de poluare.
„Va fi o listă, fiecare va primi înapoi banii suplimentari pe care i-a plătit”, a spus ministrul.
Pentru a intra în vigoare, proiectul de lege privind noua taxă auto și restituirea banilor trebuie aprobat atât de Guvern, cât și de Parlament.
Taxa de poluare prevăzută de legislația română, astfel cum a fost modificată inclusiv în decembrie 2009, este contrară dreptului Uniunii Europene, a decis, joi, Curtea de Justiție de la Luxemburg, care a respins totodată cererea Guvernului de limitare în timp a efectelor hotărârii acestei instanțe.
Legislația română a instituit, începând de la 1 iulie 2008, o taxă de poluare care trebuie să fie plătită cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România. Reglementarea menționată nu face distincție între vehiculele fabricate în acest stat membru și cele produse în străinătate. De asemenea, aceasta nu face distincție între vehiculele noi și vehiculele de ocazie, explică în hotărârea sa de joi Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) de la Luxemburg.
Domnul Nisipeanu a înmatriculat în România un autovehicul de ocazie cumpărat în Germania. Acest vehicul, înmatriculat în Germania în anul 1997, are o capacitate cilindrică de 1597 centimetri cubi și respectă norma de poluare Euro 2. Pentru a putea să înmatriculeze acest vehicul în România, domnul Nisipeanu a plătit, în 1 februarie 2010, suma de 4.431 de lei ca taxă de poluare. Apreciind că taxa este contrară dreptului Uniunii, a solicitat restituirea sumei plătite.
Tribunalul Gorj, sesizat cu litigiul, a adresat Curții de Justiție a UE mai multe întrebări cu privire la compatibilitatea legislației respective cu dreptul Uniunii.
Prin hotărârea pronunțată joi, 7 iulie, Curtea UE amintește că, astfel cum a stabilit deja în cauza Tatu, o reglementare precum OUG nr. 50/2008 are ca efect faptul că autovehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri mari a cuantumului taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. În aceste condiții, reglementarea menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
Curtea arată că aceleași considerații se impun și în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de OUG nr. 50/2008, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 208/2008, OUG nr. 218/2008, OUG nr. 7/2009 și, respectiv, OUG nr. 117/2009.
Astfel, toate aceste modificări ale OUG nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Curtea amintește de asemenea că obiectivul protecției mediului – invocat de guvernul român pentru justificarea taxei – și care se materializează în faptul, pe de o parte, de a împiedica, prin aplicarea unei taxe disuasive, circulația în România a unor vehicule deosebit de poluante, precum cele care corespund normelor Euro 1 și Euro 2 și care au o capacitate cilindrică mare, și, pe de altă parte, de a folosi veniturile generate de această taxă pentru finanțarea unor proiecte de mediu, ar putea fi realizat mai complet și mai coerent aplicând taxa pe poluare oricărui vehicul de acest tip care a fost pus în circulație în România. O astfel de taxare, a cărei punere în aplicare în cadrul unei taxe anuale rutiere este perfect posibilă, nu ar favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate și ar fi, în plus, conformă principiului poluatorul plătește.
Cu ocazia ședinței publice din cadrul fazei orale a prezentei cauze, Guvernul român a solicitat Curții să limiteze efectele în timp ale hotărârii sale.
În conformitate cu o jurisprudență constantă, interpretarea unei norme a dreptului Uniunii dată de Curte lămurește și precizează semnificația și domeniul de aplicare al acestei norme, astfel cum trebuie sau cum ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la intrarea sa în vigoare. Rezultă că norma astfel interpretată poate și trebuie să fie aplicată și raporturilor juridice născute înainte de hotărârea Curții.
Totuși, în mod excepțional, în aplicarea principiului general al securității juridice, inerent ordinii juridice a Uniunii, Curtea poate să limiteze posibilitatea de a se invoca o dispoziție pe care a interpretat-o. Pentru a putea impune o astfel de limitare, este necesară întrunirea a două criterii, și anume buna-credință a celor interesați și riscul unor perturbări grave.
În ceea ce privește riscul unor perturbări grave, existența unor consecințe financiare care ar rezulta pentru un stat membru dintr-o hotărâre preliminară nu justifică, prin ea însăși, limitarea în timp a efectelor acestei hotărâri. Statului membru care solicită o astfel de limitare îi revine obligația de a prezenta în fața Curții date cifrice care să stabilească riscul unor repercusiuni economice grave.
Or, în ceea ce privește repercusiunile economice care pot decurge din prezenta hotărâre, prin care Curtea declară că dreptul Uniunii se opune unui regim de impozitare precum cel instituit prin OUG nr. 50/2008, guvernul român s-a limitat în esență la menționarea numărului mare de cereri de rambursare a taxei percepute, care s-ar ridica la aproximativ 40 000, și să facă referire la criza economică de care este afectată România.
În lipsa unor date cifrice mai precise care să permită să se concluzioneze că economia românească riscă să fie serios afectată de repercusiunile prezentei hotărâri, Curtea constată că Guvernul român nu a făcut dovada criteriului privind existența unor perturbări grave.
În aceste condiții, fără a mai considera necesar să verifice îndeplinirea criteriului privind buna-credință a celor interesați, Curtea respinge cererea de limitare în timp a efectelor hotărârii sale.
