Unul dintre riscurile importante cu care se confruntă municipiul Suceava îl reprezintă zonele predispuse la alunecări de teren. Fenomenul este cunoscut încă din perioada domniei lui Alexandru cel Bun și de-a lungul timpului cercetătorii s-au aplecat asupra lui și au propus autorităților diverse soluții de stabilizare, dar în ultimii 10-15 ani nu a mai ținut nimeni cont de opiniile specialiștilor și informațiile au rămas la nivelul revistelor științifice și al tezelor de doctorat.
De exemplu, în 2001, profesorul de geografie Mircea Boboc a publicat un articol în care a făcut referire la efectul amplasării unor construcții și a vegetației în exces în zonele cu risc de alunecare, din cauza supraîncărcării versanților prin greutatea clădirilor și prin creșterea masei lemnoase. „Pe versantul drept al Sucevei, ocupat de construcții, livezi și de mici suprafețe cultivate, arborii și stâlpii gardurilor au înclinări de până la 10 grade. Tipic în acest sens este exemplul Cetății de Vest, amplasată pe un promontoriu al platoului Zamca, distrus în mare parte de alunecările de teren, în timpul domniei lui Alexandru cel Bun”, arată profesorul, care subliniază și faptul că pentru stabilizarea versanților, „în timp, s-au luat măsuri radicale” și că, „după război, ca urmare a reactivării alunecărilor de pe versant, s-au demolat casele din jurul Bisericii Mirăuți”. „Ca urmare, se constată o stabilizare a alunecărilor de teren din această zonă. În prezent, se observă apariția unor construcții mari tip vilă, pe versantul drept al Sucevei și pe marginea platoului Zamca, la cca 5-10 metri distanță de cornișa de desprindere”, semnalează profesorul Boboc (pp. 77-78, Analele Universității „Ștefan cel Mare” Suceava – secțiunea Geografie, 8-10).
De asemenea, acesta a menționat alunecările de teren din anii 1930-1940, exacerbate în timpul cutremurului din 10/11 noiembrie 1940, când „zonele cele mai afectate s-au situat pe versantul drept, pe un front de 500 m, în dreptul intersecției dintre str. Cernăuților și Calea Unirii, unde s-au produs fisuri lungi, cu deschideri de până la 1 metru și adâncime de 3-4 m, cu deplasări de 2-4 m, atingând valori mai mari de 5 m în zona de desprindere. Au fost distruse 12 locuințe, iar altele au fost fisurate. Strada Cernăuților a suferit deplasări pe orizontal și numeroase fisuri și tasări” (p. 76). În 1963, alunecările de pe acest versant s-au reactivat, în aceeași zonă de intersecție dintre str. Cernăuților și Calea Unirii, care au atins un maximum în august 1966, când s-a produs o deplasare foarte rapidă – 0,8-1,5 m pe orizontală, 0,5-2,2 m pe verticală și între 4-7 m în zona de desprindere, în decurs de 8 ore. Alunecarea a rupt conducta de termoficare a orașului, cablurile telefonice, a dus la întreruperea circulației pe Calea Unirii și la „dezafectarea unui număr mare de locuințe”. Începând din 1968 s-au produs reactivări ale vechilor alunecări de teren de pe versantul stâng al Pârâului Cetății, pe un front de 500 m, care au culminat în perioada mai-iunie 1970, când în zona străzii Cetății a fost distrus colectorul de sud al orașului, postul TRAFO de pe strada Mirăuți și o serie de imobile. Tot din 1968 s-a conturat o linie de desprindere pe fosta stradă Walter Roll, ce se continua paralel cu cornișa de desprindere până în zona străzii Ștefăniță Vodă. Din toamna anului 1996, între strada Dimitrie Dan și strada Tăbăcarilor s-au constatat alunecări evidente, „prin apariția unor linii de desprindere de lungimi apreciabile și chiar a unor trepte de desprindere care afectează fostul Centru Militar Județean” (p. 76).
În vara anului 2008, au fost afectate de alunecări dealurile Zamca și Teodoreni și zona Mirăuți. Acestea puneau în pericol Mănăstirea Zamca, un monument istoric valoros, Școala Filadelfia și cinci locuințe în zona dealului Teodoreni.
În 2010, fenomenul alunecărilor de teren din municipiul Suceava a fost studiat și de lt.col. Cristian Hociung, de la Inspectoratul pentru Situații de Urgență Suceava, în cadrul studiilor doctorale. În teza sa de doctorat, susținută public la Școala Doctorală „Simion Mehedinți” a Facultății de Geografie din cadrul Universității București, a prezentat versanții cu probleme și a avertizat asupra alunecărilor de teren, încă active. Studiul său arată că versantul drept al râului Suceava dintre pâraiele Șcheia și Cetății reprezintă unul dintre cele mai active areale cu alunecări de teren de pe teritoriul municipiului Suceava.
- Zonele afectate de alunecări
Potrivit studiului realizat de lt. col. Hociung, un prim segment de alunecare este localizat pe versantul de nord-est al orașului, fiind delimitat între străzile Petru Rareș și Traian Vuia, între intersecția lor (în zona fostului Autoservice Dacia) și strada Ana Ipătescu.
Al doilea areal se desfășoară pe versantul de nord-vest (platforma orașului Suceava) și cuprinde zona dintre Mănăstirea Zamca și Calea Obcinilor, la baza căreia curge pârâul Șcheia.
Un al treilea perimetru este pe versantul de est, situat spre Cetatea de Scaun, între străzile Cetății și Mirăuți.
Din anul 2006 s-a reactivat și extins o altă alunecare, în Dealul Mănăstirii – Teodoreni, cartierul Burdujeni, pe versantul stâng al râului Suceava. Alunecările din Burdujeni, de pe ambii versanți ai râului Suceava, au fost studiate în 2019 de cercetătorii Ionuț Barnoaiea și Ovidiu Iacobescu, de la Facultatea de Silvicultură a Universității „Ștefan cel Mare” Suceava, iar rezultatele au fost publicate în revista Bucovina Forestieră (nr. 19-1, pp. 31-41). Motivația analizei este că aceste alunecări au o „viteză ridicată de evoluție” și prezintă un risc semnificativ deoarece se află în apropierea de obiective importante ale oraşului Suceava” (p. 32).
Cei doi cercetători arată că „profunzimea alunecării şi instabilitatea corpului de alunecare reduc posibilităţile de intervenţie sau le fac costisitoare şi fără impact imediat” și subliniază că împădurirea unor asemenea zone „nu este utilă decât după stabilizarea parţială a alunecării, greutatea arborilor la maturitate fiind un factor destabilizator”, efect stabilizator important neavând nici reducerea volumului de pământ din zona de alunecare, practicată în perioada 2008-2009, prin excavarea porţiunii adiacente zonei de ruptură (p. 39). Ei propun instalarea şi menţinerea unor „perimetre de monitorizare a fenomenelor de degradare a terenului”, în condițiile în care studii realizate în 1978, 2008, 2013 şi 2017 au arătat „deplasări pe verticală de până la 10 m, care nu s-au stabilizat nici după un deceniu” (p. 40). Totodată, Barnoaiea și Iacobescu menționează că deplasarea internă a maselor de pământ poate să nu producă semne vizibile în exterior și că panta accentuată pe zonele de ruptură şi surpare „reduce considerabil reușita oricăror eforturi de reconstrucție ecologică”. „Valori mari ale pantei se înregistrează şi la baza zonei de alunecare, ceea ce conduce, în timp, la surpări secundare; volumele de pământ deplasate, atât prin surpare, cât şi prin alunecare şi aglomerare, sunt de ordinul zecilor de mii de metri cubi”, precizează cercetătorii.
În 2024, s-a reactivat alunecarea versantului Zamca. S-a creat o falie cu o adâncime de 10 metri, pe o suprafață de 20 de ari, în perimetrul care aparține Liceului Teoretic Filadelfia. Din cauza alunecărilor, o parcare a școlii s-a prăbușit complet, iar corpul nou de clădire, afectat, a trebuit demontat.
- Reacția administrației locale
În acest context, reacția autorităților locale a fost mai promptă în perioada comunistă și în primii ani după 1990 decât în ultimii ani, când de cele mai multe ori s-a rezumat la studii de fezabilitate și la lamentarea „nu sunt bani”.
În anii ’60 s-au făcut lucrări pentru stabilizarea versantului de est, după alunecări masive de teren, îndeosebi în zona Cetății, cu afectarea locuințelor din zona Șipote. Studiul geotehnic realizat în 1973 a evidențiat că adâncimea pe care masivul de pământ alunecă este de circa 6-7 metri. Pentru consolidare s-a optat pentru chesoane, canale și drenuri la o adâncime de 8-10 m, ranforturi de susținere și împădurire.
În 1996 s-au drenat apele subterane din zona centrală a orașului (zona magazinului Bucovina, a hotelului Continental-Arcașul, a Casei Culturii, a Colegiului Național „Ștefan cel Mare”) și în 1999 s-a executat o lucrare de consolidare în zona Calea Unirii – Traian Vuia.
În 2004-2006 au fost executate lucrări pentru consolidarea versantului nord-est, în zona străzilor Bogdan Vodă, Petuniilor, Lascăr Lutia, Mihail Sadoveanu și Cernăuți. Specialiștii au atenționat constant asupra importanței eliminării surplusului de ape subterane deoarece acestea sunt cele care ajută și întrețin starea de mișcare pe versant și că apa este factorul cheie în mișcările de teren.
În 2005, Autoritatea Națională de Cercetare Științifică a decis să finanțeze un proiect de monitorizare non-stop a alunecărilor pentru doi dintre versanții sensibili din Suceava: cel pe care se află Cetatea de Scaun a Sucevei și versantul de nord-est. Proiectul s-a intitulat TerraRisc, s-a încheiat în 2008 și a fost predat administrației locale pentru a fi exploatat în continuare. Reacția? Cele două stații de monitorizare TerraRisc au fost scoase din funcțiune.
- Dintre versanții cu risc de alunecare doar unul este monitorizat
Prima stație, predată fără proces-verbal de predare-primire Muzeului Național al Bucovinei, a fost reactivată imediat după ce directorul Emil Ursu a aflat din presă că trebuie să asigure și supravegherea versantului, nu doar securitatea echipamentelor amplasate în exteriorul zidului Cetății de Scaun.
Directorul Ursu a declarat că muzeul a preluat monitorizarea zidului exterior al Cetății de Scaun în 2008, iar în perioada primei etape de restaurare a cetății și încă 2 ani după finalizarea lucrărilor supravegherea a fost realizată de firma care a executat lucrările.
Din 2024, monitorizarea a fost reluată de muzeu, pe baza unui contract încheiat cu o firmă de profil din Iași, contra sumei de 221.000 lei pentru 2 ani.
„O dată la 6 luni ne furnizează datele. În vară, senzorii au semnalat o ușoară mișcare pe latura de vest, cea cu zidul care se prăbușește, dar este posibil să fie vorba de <acomodarea> senzorilor. Independent de această avertizare, acum se lucrează la consolidare și se fac puțuri de colectare a apei”, a declarat dr. Emil Ursu.
În ceea ce privește a doua stație TerraRisc, amplasată pe strada Mihail Sadoveanu, predată Primăriei Suceava, aceasta a fost de asemenea scoasă din funcțiune după ce Consiliul Județean a ridicat interdicția de construcție pe versantul nord-est, în august 2010, considerând versantul stabilizat prin lucrările de anvergură care s-au derulat aici. Interdicția fusese instituită în 1997, din cauza alunecărilor de teren, pe străzile Bogdan Vodă, Petuniilor, Lascăr Luția, Mihail Sadoveanu și Cernăuți.
În 2008, administrația locală a întocmit două studii de fezabilitate și a aprobat indicatorii tehnico-economici pentru proiecte de consolidare a versanților Zamca și Teodoreni, le-au depus la Administrația Fondurilor de Mediu, apoi, din cauza schimbării legislației, la Ministerul Administrațiilor și Internelor și la Ministerul Mediului, dar lucrările preconizate pentru 2011 n-au mai avut loc.
În 2024, la un an după alunecările care au afectat Școala Filadelfia, un nou proiect de consolidare, de data aceasta pentru versantul Zamca, a fost depus de Primăria Suceava la Compania Națională de Investiții. Studiul a fost plătit de Școala Filadelfia, direct afectată de alunecările de pe versant. Valoarea estimată a lucrărilor este de 2 milioane de euro. Sunt prevăzute intervenții pe o suprafață de 4.000 de mp, cu piloți forați, sistem de drenuri, cu colectare imediată și degajarea apelor meteorice.
Directorul Școlii Filadelfia, Ioan Bădeliță, a declarat că miercuri, 15 octombrie a.c., situația este exact ca în urmă cu 2 ani. Școala a făcut pe cont propriu câteva „lucrări rudimentare, de direcționare a apelor, cât să nu băltească”, primăria a sistat lucrările de construcție a unui bloc de 10 etaje situat în spatele școlii, care supraîncărca terenul, și încă se așteaptă ca trei blocuri recent construite, racordate ilegal la canalizarea de la Filadelfia, să răspundă numeroaselor somații și să-și construiască propria rețea de evacuare a apelor uzate. Deocamdată, nici o reacție.
La sfârșitul lunii iulie 2025, excavațiile pentru construcția unui bloc pe strada Iuliu Maniu din zona Tătărași, corelate cu o perioadă de ploi abundente, au condus la alunecări de teren în această zonă și au creat panică printre locatarii caselor din apropiere.
Și pe dealul Tătărași studii geologice făcute din birou și Planul Urbanistic General din 1996 au permis construcțiile, toată rețeaua de drenuri a fost distrusă și problemele nu au întârziat să apară.
Ce soluții va găsi administrația locală pentru aceste probleme vitale pentru sănătatea orașului rămâne de văzut. Viceprimarul Dan Ioan Cușnir a declarat că mai întâi va fi reluat procesul de monitorizare a versanților, după modelul promovat de Muzeul Național al Bucovinei, și după ce va avea o oglindă a situației se va decide ce poate fi făcut.
