Papa Benedict al XVI-lea a vorbit, miercuri seară, la 500 de ani de la inaugurarea boltei Capelei Sixtine, despre această capodoperă prin care Michelangelo a exprimat „puterea” și „inteligența” creației și care a devenit o victimă a fabulosului ei succes turistic, informează AFP.
Papa Benedict al XVI-lea a oficiat slujba cu ocazia Sărbătorii Tuturor Sfinților (catolică, celebrată pe 1 noiembrie, n.r.) sub această boltă impozantă, în același timp senzuală și mistică, în amintirea datei de 31 octombrie 1512, când unul dintre predecesorii săi, papa Iulius al II-lea, a inaugurat fresca reprezentând scene din „Geneză”, pictată de Michelangelo Buonarotti (1475 – 1564).
„Cu o intensitate expresivă unică, marele artist îl reprezintă pe Dumnezeul creator, acțiunea lui, puterea lui de a spune cu hotărâre că lumea nu a apărut din întuneric, din hazard, din absurd, ci provine dintr-o inteligență, dintr-o libertate, dintr-un act suprem de iubire”, a declarat papa Benedict al XVI-lea.
„Din întâlnirea dintre degetul lui Dumnezeu și cel al unui om (…), Dumnezeu stabilește o relație nouă cu creația sa”, a adăugat el.
Capela Sixtină este, totodată, un obiectiv vizitat de 5 milioane de turiști pe an (10.000 într-o zi obișnuită și până la 30.000 în zilele importante), fiind în același timp locul în care cardinalii aleg, în spatele ușilor închise, noul papă, în timpul conclavelor lor.
În publicația oficială de la Vatican, L’Osservatore Romano, directorul Muzeelor Vaticanului, Antonio Paolucci, a vorbit despre fascinația pe care Capela Sixtină o exercită asupra a milioane de credincioși și de necredincioși: „Ea este atracția fatală, obiectul dorinței, obiectivul la care publicul internațional care vizitează muzee nu poate să renunțe”.
În fața afluenței de turiști, un sistem de climatizare a fost instalat după restaurarea „Judecății de Apoi”, realizată în anii 1990. Însă acest sistem nu mai este suficient.
În decembrie 2011, Antonio Paolucci a dezvăluit faptul că acest obiectiv turistic se află încă din vara anului 2011 sub o strictă monitorizare științifică, grație prezenței discrete a 36 de senzori plasați în tuburi negre suspendate și a altor 14 senzori fixați în diverse puncte din capelă.
Directorul Muzeelor Vaticanului a declarat pentru L’Osservatore Romano și pentru agenția de presă I.Media că anumite măsuri drastice pentru a reduce afluența de turiști trebuie să fie luate dacă un nou sistem de aerisire nu va fi instalat până anul viitor, precizând totuși că riscul „nu este unul pe termen scurt”.
Prelungirea orarului de vizitare până la ora 18.00 și vizitele nocturne săptămânale au condus într-adevăr la o creștere a numărului de turiști.
Pentru a evita să impună restricții de acces, autoritățile de la Vatican au angajat o companie specializată pentru a instala un sistem de curățare a aerului din Capela Sixtină.
Praful, dioxidul de carbon, transpirația, variațiile de temperatură reprezintă tot atâtea elemente nocive aduse cu ei de turiști. Vizitarea acestei capele a devenit la fel de dezagreabilă și pentru turiști, întrucât aceștia trebuie adeseori „să defileze” prin capelă, răsucindu-și gâturile și fără să se oprească, împinși din spate de un flux continuu de turiști.
Cantitatea mare de particule depuse pe ziduri este susceptibilă de a provoca reacții chimice indezirabile, nu doar pentru „Geneză” și „Judecata de Apoi”, ci și pentru magnificele fresce realizate de alți maeștri ai Renașterii, precum Pietro Perugino, Domenico Ghirlandaio și Sandro Botticelli.
Cei 5 milioane de vizitatori au adus în 2011 în vistieria celui mai mic stat din lume suma de 91,3 milioane de euro, permițând finanțelor Vaticanului să înregistreze un „plus” de 21 de milioane de euro.
Atunci când, pe 31 octombrie 1512, bolta Capelei Sixtine a fost inaugurată de papa Iulius al II-lea, cu ocazia vecerniei solemne, arta Renașterii a fost reînnoită.
Michelangelo și-a impus concepția artistică în fața unui pontif obsedat de puterea temporală, care era uneori supranumit „Iulius Cezar al II-lea” și pe care maestrul renascentist nu îl aprecia deloc.
Papa Iulius al II-lea dorea ca o parte a boltei să fie acoperită cu figuri geometrice, înainte de a-i oferi lui Michelangelo libertatea de acțiune de care acesta avea nevoie.
Din această libertate de creație au apărut celebrele „ignudi” („nuduri”), pe care suveranii pontifi de mai târziu au încercat să le ascundă, și diverse mesaje interreligioase și filosofice pe care istoricii de artă încearcă fără încetare să le descifreze chiar și în zilele noastre.
