Cu puțină vreme în urmă scriam în această rubrică despre incredibila naivitate a românilor în subvenționarea cercetărilor destinate altora, cărora nici măcar terți nu le putem spune câtă vreme aria investigării răs-plătite de statul român n-are urmă de legătură cu realitățile, prioritățile și interesele mioritice. Pentru teza „Sens imanent și sens transcendent în teoria și practica caligrafiei japoneze Shodo” (Universitatea din Cluj-Napoca) s-a plătit vreme de patru ani conceperea tezei doctorale în sine, după care, până la vremea pensiei, noul doctor în filologie (japoneză?) primește lunar tot de la generosul stat român (care, în criză de bani, acum taie lefurile a 3600 de bibliotecare comunale!) nu mai puțin de 50% din salariul minim pe țară! Sigur că oricare cercetare avansată merită susținută, dar oricare și oricum, pe banii noștri?
Cele de mai sus, însă, sunt doar un mizilic față de rușinoasa tărășenie a ființării așa-numitului „Institut de studii avansate pentru cultura și civilizația Levantului” pritocit de Emil Constantinescu (președintele care a acordat medalia „Eminescu” taman celor care au declarat nul poetul național și care, culmea, au acceptat cu fală decorația!), care a fost adăpostit ilicit sub aripa Senatului, unde primește milioane din fondul de urgență (!) al Guvernului, prin grația lui Popescu-Tăriceanu. Am contestat ISACCL, tot în această rubrică din „Monitorul”, încă de la înființare, în 2017, dimpreună cu sumedenie de intelectuali de marcă pur și simplu oripilați – rezultatul demersului fiind, desigur, nul.
Dintre toate hărțile ce le-am putut cerceta până acum, spațiul românesc nu figurează în aria Levantului, cu doar o singură astfel de includere, poate acolo amplasată în atlase chiar de către ISACCL. Potrivit Dicționarului „Merriam-Webster”, denumirea „Levant” circumscrie țările cu ieșire la mare din estul Mării Mediterane, în varianta extinsă cu Grecia, Cipru, Siria, și Egipt, eventual și Tunisia. Potrivit altor surse, Levantul ar fi o zonă din estul Mediteranei, de la istmul Suez până în Munții Taurus, incluzând Israelul, Libanul, vestul Iordaniei, peninsula Sinai și o parte a Siriei, plus regiunea Alep. Cum se vede, România nu-i pe acolo. Mă rog, este, nu-i, studierea în sine, de ce nu, se cuvine, teoretic acceptată, câtă vreme în Levant s-a constituit cândva bună parte din nucleul valoros al umanității, numai că șeful Institutului, Constantinescu, n-are nivelul maxim al competenței, nefiind istoric, ci geolog, iar trupa adunată în pripă spre a furniza studii „avansate” este lipsită taman de specialiști realmente redutabili „în chestie”. Iar fondurile, desigur, nu văd deloc de ce ar trebui să le furnizeze contribuabilii noștri. Dacă asta e marota ex-președintelui, s-o luăm ca un hobby: unii colecționează scoici marine, alții automobile de epocă, icoane vechi, ciorapi de damă cu dungă – fiecare cum îi e voia, dar, repet, nu văd de ce pe banii statului. Nicăieri nu-i ca la noi: „Institutul Lech Walesa” îl susține exclusiv fostul președinte al Poloniei, „Fundația Clinton” trăiește din banii lui Bill Clinton ș.a.m.d., lista-i lungă. Aș putea și eu să înscriu la judecătorie un Institut de cercetare a coleopterelor din Cuba, dar voi găsi un Tăriceanu care să-l vâre sub pulpana Parlamentului și să-i afle finanțare printre fondurile de urgență ale Guvernului? Până una-alta, ISACCL ființează într-o clădire zdravănă din preajma Arcului de Triumf (o ceruse insistent, fără succes, primăreasa Clotilde, pentru liceul din preajmă care, din stringentă lipsă de spațiu, este nevoit să-ți țină orele în trei schimburi!), și are o organigramă cu 36 de posturi bine căptușite. Sunt trei directori (unul, Constantinescu, director general cu rang și leafă de secretar de stat), în organigramă figurează departamente de istorie a culturii și civilizației Levantului, de democrație culturală, de natură, cultură și societate (or fi tot ale Levantului?), de comunicare (două compartimente distincte), altele (tot două, cu 9 salariați) de bibliotecă, redacție, comunicare, fiecare cu șeful de compartiment aferent. Pe card, totalul lefurilor, inclusiv cele 169.500 de la ISACCL, îi aduc lunar lui Emil Constantinescu 415.500 lei.
Ce face (nu mai întreb și pentru ce face) această liotă de fericiți, greu de înțeles. Dacă o iei după ce anunță Institutul, o primă preocupare ar fi lupta pentru pace, temă în care Institutul se pomenește prea des pentru a nu-l crede că-și caută să se afle în treabă, că activitatea științifică propriu-zisă mă tem că rar trece de binecunoscutul „cărțile din cărți se fac”. E și greu, câtă vreme nici aria Levantului încă nu-i defintiv stabilită și acceptată…
Într-o postare pe Facebook, fostul ministru al culturii, Paleologu, spunea despre ISACCL că „este una dintre multele instituții inutile și bugetivore, care vor trebui desființate. Este scandalos ca cercetarea serioasă să fie văduvită de finanțare de dragul unor asemenea încropeli!” Se pare că a înțeles-o și Bolojan, dar mă tem că va să rămână de neatins, alături de rușinoasele pensii speciale, și Institutul Levantului. Comasarea cu altă instituție, anunțată ca eventualitate de Bolojan, e-un semn al neputinței. Aștept bărbăție până la capăt de la noul prim-ministru. Dacă și el capotează, ce ne mai rămâne, Simion?
