– Corpul în care funcționează Secția de Pneumoftiziologie, în care sînt tratați bolnavi cu afecțiuni pulmonare grave, a fost lăsată fără căldură
– Bolnavii de aici, îngrămădiți cîte 17 – 18 în saloane, stau îmbrăcați în treninguri groase și cu fes pe cap
– Cadrele medico sanitare din secție spun că de ani buni se luptă cu frigul în sezonul rece din cauză că aceste corpuri de clădire nu sînt alimentate de la sistemul centralizat de energie termică a municipiului, ci de la o altă centrală
– Cum bani pentru investiții nu au fost la Spitalul Vechi de ani buni de zile, pe holuri și în saloane bate vîntul din cauza ferestrelor defecte, unele fără geamuri în interior
Bolnavii cu afecțiuni pulmonare grave din Secția de Pneumoftiziologie a Spitalului Județean sînt obligați zilele acestea să îndure frigul din saloane și de pe holurile secției din cauza caloriferelor reci. În saloane mari, de cîte 17 – 18 paturi, bolnavii stau îmbrăcați cu treninguri groase și cu fes pe cap, pentru a face față frigului. Și ca și cum nu ar fi de ajuns că elemenții caloriferelor sînt reci, geamurile din secția menționată sînt atît de șubrede încît vîntul trece cu ușurință prin ele. Oameni vineți de frig, care se plimbau pe holuri și cadre medico – sanitare supărate că bolnavi cu afecțiuni pulmonare sînt nevoiți să stea în asemenea condiții, asta am găsit vineri, într-o scurtă vizită în secția menționată. Încă de la intrarea pe holul de la etajul unu ești întîmpinat de bolnavi care își fac rondul, cu ziarul în mînă, pentru a se încălzi. „Păi ce să facem și noi…..umblăm pe holuri, că dacă stăm nemișcați ne prinde frigul. Noaptea, laolaltă în salon, ne mai încălzim noi, dar ziua e jale…. Mai rău e de cei care nu pot să umble. Nu știu cum e posibil să fim lăsați în frig, noi bolnavi cu plămînii”, ne spune un bolnav de astm, care ne mărturisește că de abia așteaptă să plece acasă, pentru că îi este frică să nu se îmbolnăvească mai tare.
Cîteva cadre de gardă ne explică faptul că secția, ca toate corpurile de clădire vechi ale spitalului, nu este alimentată de la sistemul centralizat de energie termică a municipiului, ci de la o altă centrală, care „nu prea funcționează”.
„De ani buni, cînd dă frigul afară, noi stăm și înghețăm aici. Ce să mai spun de bieții bolnavi, că ei au nevoie de medicamente și de căldură…. Nu sînt bani, ni se tot spune. Nu sînt bani să reparăm ferestrele astea, să punem geamuri, că sînt saloane în care lipsește cîte un geam pe interior, și vă dați seama că intră frigul”, ne mărturisește un cadru sanitar.
– Bolnavi înfofoliți se plimbă regulat pe holuri și prin saloane pentru a se încălzi
Un bolnav ce se plimbă pe holuri ne invită să intrăm în salonul mustind de lume.
Peisaj rupt dintr-o secvență de film ce are ca subiect sanatoriile în care prin secolul XIX erau cazați bolnavii de ftizie. Oameni palizi și cu fețe stinse stau întinși în paturi, bine îmbrăcați, așteptîndu-și tratamentul. Bărbatul care ne conduce ne arată patul său. Un pat aflat lîngă o ferească cu geamul interior spart.
Bolnavul ne spune că pentru a opri vîntul să treacă prin fereastră a „căptușit” rama cu hîrtie de ziar. „Așa nu trece vîntul prea tare… Dar tot vine frig. Ce să fac, eu încă nu sînt în stare gravă și nu pot să mă plîng că m-au pus aici, cu capul în geamul ăsta”, spune bolnavul.
Dacă cei în stare mai bună se pot plimba pe holuri și prin saloane pentru a se încălzi, sînt bolnavi în stare critică, imobilizați la pat și cuplați la aparatele de oxigen. Cu fețe resemnate, aceștia își iau porția de oxigen, privindu-și colegii ce mai trec din cînd în cînd pe lîngă patul lor. Tineri, sau mai în vîrstă, acești bolnavi par a conștientiza că sînt condamnați să își îndure soarta și boala, de fiecare dată cînd vreun vizitator sau cineva străin își aruncă privirea asupra lor.
Nici măcar vorbele încurajatoare ale rudelor sau ale celor din familie veniți să se intereseze de soarta lor, să le aducă ceva de mîncare sau pur și simplu să le ofere sprijin moral nu îi face pe acești bolnavi să schițeze vreun zîmbet. „Pentru acești bolnavi este mult mai greu să stea aici, imobilizați la pat și să suporte frig. Ce să mai zic de bolnavii de tuberculoză, din aripa cealaltă, acolo chiar că este jale. Toți acești bolnavi au nevoie, pe lîngă tratament, de căldură. Or la noi bate vîntul prin salon, iar caloriferele sînt reci. Noi am schimbat o dată geamurile, cu bani puși mînă de la mînă. Am dat cu var tot din banii noștri, că este lipsă de fonduri, dar nu putem noi să schimbăm ramele de lemn de la ferestre, că nici noi nu avem salariul mare”, ne spune un cadrul sanitar, arătîndu-ne o fereastră de pe hol.
Același cadru ne-a declarat că deși conducerea spitalului a fost informată că în secție este frig, nu s-a luat vreo măsură. Mai mult, în timp ce în corpul central de clădire al Spitalului Județean „Sf. Ioan cel Nou” se asigura căldura, în corpul vechi nu era efectuată nici măcar revizia caloriferelor. „Pînă și revizia au făcut-o cu întîrziere. Nu știu, parcă nu îi pasă nimănui că aici sînt bolnavi de plămîni. Cine vine aici își dă seama de la intrare că e un loc uitat de lume. Pereții de afară sînt murdari și au rămas fără tencuială, ușa arată cum arată…. Știți cum se spune, îți dai seama cum e înăuntru după cum arată ușa de la intrare. De mai bine de 20 de ani, în secția asta nu s-a făcut nimic, nu am fost ajutați și asta se cunoaște. Nu e de mirare că pereții de afară stau să cadă”, a spus sursa menționată.
La subsolul clădirii în care se află secțiile de Pneumoftiziologie și Neurologie, în locul în care altădată funcționau bucătăria și spălătoria, se află cum un adevărat focar de infecție. Mizerii adunate de prin secții, saltele murdare, scaune vechi și alte piese de mobilier au fost aruncate aici, toate acestea căzînd pradă apelor de ploaie care au afectat vara aceasta și Spitalul Județean.
În asemenea condiții, nu este de mirare că bolnavii spitalului vechi ar da bir cu fugiții de aici dacă ar putea și nu s-ar mai întoarce vreodată.
Conducerea celei mai mari unități spitalicești din județ a explicat în diverse rînduri că instituția nu dispune de fonduri pentru investiții și că în mod normal secțiile ce funcționează în corpurile vechi de clădire ar trebui mutate în altă parte. Cum bani pentru ridicarea unor noi clădiri nu sînt și cum spitalul nu are la dispoziție spațiu pentru mutarea unor secții de la spitalul vechi la cel nou, este clar că pentru o bună perioadă de vreme bolnavii de tuberculoză și cei cu alte afecțiuni pulmonare vor fi cazați în aceleași condiții mizere și că vor trebui în continuare să îndure frigul și vîntul ce trece prin ferestre.
