Cinema-ul de la Bollywood, invitat de onoare la Cannes cu ocazia centenarului său, rămâne foarte „tânăr”, deși anumiți critici, în India, îl acuză că produce filme care „bat câmpii” și care ignoră, cu dispreț, realitățile sociale, informează AFP.
Bollywod-ul va fi prezent pe Croazetă cu ocazia celei de-a 66-a ediții a Festivalului de Film de la Cannes (15-26 mai) – unde India are statutul de invitat de onoare -, în special prin proiecția a două filme: „Bombay Talkies”, o serie de patru scurtmetraje, și „Bollywood, The Greatest Love Story Ever Told”, un lungmetraj ce va fi prezentat în afara competiției.
Înainte de Cannes, orașul New Delhi își deschide cinematografele și muzeele pentru a celebra „acest cinema care a contribuit la înființarea identității Indiei în lume și care a făcut din Bollywood una dintre capitalele mondiale ale istoriei cinematografice”, afirmă organizatorii festivalului.
Potrivit producătorului de film Skhekhar Kapoor, „fie că Bollwyood-ul are ceva de ariergardă, fie că are ceva definitiv modern (…), la noi se spune că el este singurul tip de cultură care este capabil să îi unească pe toți indienii”.
Bollywood-ul nu a dus-o niciodată atât de bine: India a produs aproape 1.500 de filme în 2012, iar industria cinematografică va obține încasări de 3,6 miliarde de dolari peste cinci ani. În 2012, încasările industriei de film indiene au fost de 2 miliarde de dolari, potrivit cabinetului de expertiză KPMG.
Bollywood („B” de la Bombay) este mai întâi un cinema popular în limba hindi, cele mai multe dintre aceste filme fiind musicaluri în care se cântă și se dansează într-un decor colorat și înflorat, pe ritmuri dezlănțuite.
Însă pentru puriștii și criticii care provin din clasa medie, Bollywood-ul ignoră total evoluțiile sociale care au marcat și marchează intrarea Indiei în cel de-al treilea mileniu din era noastră.
„Există tendința de a face rabat în ceea ce privește conținutul. Cred că suferim de ceea ce se numește criză narativă”, afirmă regizorul și producătorul Mahesh Bhatt.
Actul de naștere al Bollywood-ului este datat 3 mai 1913. Cinema-ul, pe atunci, era mut. „Părintele” său, Dhundiraj Govind Phalke, a adaptat pentru marele ecran „Mahabharata”, o epopee sanscrită din mitologia hindusă.
Filmul său, „Raja Harishchandra”, se bucură de un succes răsunător, chiar dacă personajele feminine sunt interpretate de bărbați – cinema-ul era o profesie interzisă femeilor.
Dhundiraj Govind Phalke a făcut aproximativ 100 de filme înainte de a fi îndepărtat de cinema-ul vorbit, apărut în anii 1930.
Pentru mulți, anii 1950 au consacrat „epoca de aur” a cinema-ului indian, prin apariția marilor regizori ai vremii, precum Satyajit Ray, considerat cel mai mare cineast indian, originar nu din Mumbai (Bombay), ci din studiourile concurente din Bengalul occidental.
India, proaspăt independentă (1948), își căuta un „liant”, o identitate post-colonială.
În anii 1970 și 1980 , acest sector de activitate a câștigat în profesionalism, dar și în producții mai comerciale. Era epoca „masala”, acele filme aproape facile, care combinau romantismul cu scenele de acțiune, cântec și melodramă, până la inevitabilul „happy end”.
La limită, regizorii au abordat stilul cinema-ului realist, precum „Arth”, de Mahesh Bhatt (1982), care prezintă o legătură adulteră și în care se evidențiază rolurile unor femei cu caractere puternice.
Cinema-ul indian a traversat apoi un deceniu dificil: televizorul color, pirateria online și dependența de banii unor mafioți i-au periclitat avântul.
Apoi, economia indiană a început să se deschidă la începutul anilor 1990. Sursele de finanțare s-au diversificat. Studiorile Fox și Disney și-au deschis filiale la Mumbai. Zece ani mai târziu, cinema-ul indian era o industrie.
Bogat, popular, el trebuie de acum să se diversifice, să iasă de pe făgașul american pe care îl urmase puțin cam prea facil, afirmă anumiți critici.
Clasa medie, care trăiește la oraș și călătorește în străinătate, „vrea să vadă altceva decât aceste inepții care plac posesorilor de ricșe”, spune actorul Rishi Kapoor.
Cineaști inovatori încep să își facă un nume în industria mondială, precum Anurag Kashyap, al cărui film „Hindi indie” face în prezent turul marilor festivaluri din lume.
Potrivit lui Raj Nidimoru, coregizor al filmului „Go Goa Gone”, unul dintre primele filme indiene cu zombie, cinema-ul alternativ din India se află abia la primii lui pași: „Acum, e doar o undă, dar în curând va deveni un val”.
