Bolile sufletești – să le vezi și să vrei să te vindeci de ele

Ca urmare a păcatului originar care afectează natura omenească, suntem cu toții, mai mult sau mai puțin, supuși diferitelor maladii care ne distrug în ascuns sufletul, îl desfigurează, îl slăbesc. Singurul Mare Doctor în stare să vindece fiecare om este Iisus Hristos, Care este Fiul lui Dumnezeu Ce S-a făcut Om. El a venit pe pământ pentru a vindeca desăvârșit oamenii, luând asupră-Și firea noastră.
Cineva care conștientizează că este bolnav duhovnicește și care caută o terapie de o eficacitate absolută o va afla numai în Evanghelia lui Iisus Hristos. Remediile la bolile care lovesc umanitatea rănită de păcat îi sunt date, desigur, în minunata știință a dumnezeiescului Învățător, însă mai ales în dăruirea de Sine, adică a propriei vieți.
Iisus Hristos este întotdeauna gata să-Și dăruiască lumina și viața tuturor oamenilor din lumea aceasta, chiar dacă este cu totul zdrobit sub povara nenorocirilor ei. Cum se face că un număr atât de mare de oameni, în loc să ridice privirea spre Hristos, într-o râvnă plină de nădejde, rămân tot mai plecați spre cele de jos și subjugați răului care le macină sufletul? Cum se face că un număr atât de mare de bolnavi duhovnicește care, fără îndoială, își doresc să se vindece, nu fac decât să ocolească – în loc să se îndrepte spre – calea vindecării? Cu siguranță, nu este din pricina vreunei neputințe a Medicului, căci nu există boală duhovnicească pe care Iisus Hristos să nu poată și să nu vrea să o vindece. Harul vindecării nu îl rezervă unei elite, ci îl oferă tuturor, fără deosebire.
Să vrei să te deschizi Harului
Dacă este adevărat că vindecarea duhovnicească a fiecăruia este întru totul datorată Harului, nu este mai puțin adevărat că, pentru a primi Harul oferit tuturor, trebuie să vrei să i te deschizi. Cu alte cuvinte, trebuie să vrei să întreprinzi măsuri de vindecare prescrise de medic. Cât despre voința de a întreprinde măsurile de vindecare prescrise de către Iisus Hristos, noi toți, bolnavi duhovnicește, ne putem împărți în trei categorii.
1. Bolnavii care refuză orice neplăcere
Prima categorie este cea a celor grav bolnavi duhovnicește, care își doresc să se vindece de boli, însă exclud categoric orice intervenție chirurgicală și chiar orice medicație ce le-ar putea cauza vreo neplăcere. Totuși, ei pătimesc grozav sufletește, însă un remediu care să implice pentru ei un surplus trecător de suferințe îi aruncă în panică. Nu vor un remediu greu de suportat de fire, chiar dacă acesta ar presupune garanția deplină a izbăvirii. Ei vor, desigur, să o termine cu cauzele unei suferințe socotite intolerabilă, însă numai ca aceasta să fie fără chin. Nu vor să sufere în niciun fel. De aceea, întorc pur și simplu spatele medicului care le propune intervenția necesară vindecării lor. Cu o ușurătate de necrezut a minții, în loc să cadă în genunchi dinaintea Mântuitorului lor, se opun ca potrivnici ai Crucii lui Hristos, adică ai luminii vindecătoare care izvorăște din rănile lui Iisus Cel Răstignit.
2. Bolnavii care-și aleg remediile
A doua categorie este cea a bolnavilor care, respingând bisturiul chirurgului ce le-ar fi absolut necesar, acceptă totuși să ia câteva pilule nu prea greu de înghițit și, vai!, cu neputință să le vindece boala, reușind cel mult să o amorțească. Acești bolnavi nu se întorc cu totul de la dumnezeiescul Tămăduitor Iisus Hristos, însă nu iau remediile pe care El le prescrie, ci doar pe cele care le convin și care nu implică o renunțare serioasă și constantă. Aceste persoane iubesc rugăciunea, însă mai curând pentru a se mulțumi pe sine. Ele nu au adevăratul duh de rugăciune, care înseamnă o alipire din toată inima de voia lui Dumnezeu, în lepădare de sine și de tot ce este potrivnic dumnezeieștii buneivoiri. Sunt sufletele care se roagă, dar care fug de jertfă. Ele se roagă în măsura în care rugăciunea le aduce mângâiere, însă nu lucrează cu ele însele pentru a-și birui defectele. Vor să se vindece de bolile duhovnicești, însă fără efort serios. Acestea recurg, rând pe rând, la o mulțime de terapii ușoare care le promit un fel de vindecare magică – o vindecare ce nu are niciodată loc, pentru că nu sunt cu adevărat hotărâte să-și înfățișeze răul de la rădăcinile ce trebuie retezate. De aceea, cu toate aceste câteva îngrijiri iluzorii, virușii periculoși ai bolilor lor continuă să se dezvolte în suflet, târându-i inevitabil spre un final amar.
3. Bolnavii pregătiți să ia remediile eficace
A treia categorie este cea a bolnavilor care nu numai că doresc sincer să se vindece, dar sunt și gata să întreprindă toate mijloacele prescrise de către medic, fie ele și foarte dureroase. Și nu pentru că sunt făcuți altfel decât ceilalți – căci, ca și ceilalți, simt teama suferinței. Însă vor atât de mult să se vindece, încât sunt dispuși să îndure și să sufere pentru a se vindeca. Aceștia cred în dumnezeiescul Doctor, Iisus Hristos. Astfel, ei Îi ascultă recomandările în credință. Credința pe care o au în Iisus Hristos le biruie frica și îi ridică spre El. Fără a-L cunoaște încă îndeaproape, ei știu că este medicul cel mai competent, cel mai puternic, cel mai compătimitor și, în același timp, cel mai blând cu putință. Atunci se încred deplin în El și Îi spun :
Dumnezeiescule Doctore Iisus, sunt atât de bolnav, încât numai Tu mă poți vindeca. Așadar, mă încredințez cu totul Ție pentru îngrijirile de care sufletul meu are nevoie și vreau să urmez cuvânt cu cuvânt tot ce îmi vei prescrie pentru vindecarea mea. Prin urmare, vorbește și poruncile Tale vor fi împlinite – chiar dacă aceasta mă costă multă renunțare. Fii bun să-mi făgăduiești vindecarea și chiar o viață nouă, și primesc să iau leacurile prescrise. Căci aș fi necugetat să alerg în stânga și-n dreapta în căutare de ușurare a durerii, fugind de adevăratele și sigurele leacuri pe care mi le oferi. Vreau cu adevărat să mă vindec și pentru aceasta vreau să iau doar leacurile care vin de la Tine, pentru că sunt singurele folositoare. Vrând să iau aceste leacuri care vin din nesfârșita Ta înțelepciune și din inima Ta milostivă și atotputernică, îmi știu prea marea-mi slăbiciune a voinței mele. De aceea, Te rog să-mi dai pururea tărie, să birui toată împotrivirea firească din mine și să mă tragi cu putere spre Tine, Izvor al Harului și al deplinei tămăduiri duhovnicești.
Biruința Harului
Harul tămăduitor și mântuitor al lui Iisus Hristos, atotputernicia Lui, nu pot birui în sufletele neașezate, care nu vor sincer să se deschidă Lui. Bolnavii duhovnicește din prima și din a doua categorie nu se vor vindeca niciodată dacă vor rămâne la acel stadiu, pentru că nu sunt hotărâți să ia adevăratele leacuri prescrise de dumnezeiescul Doctor. Durerile care-i avertizează cu privire la gravitatea bolilor lor, din lipsă de leacuri potrivite, nu vor face decât să sporească boala și să ducă la un sfârșit cumplit.
Cu toate acestea, cât timp trăiesc, acești bolnavi ar putea să se vindece – însă cu condiția de a-și schimba așezarea. Cu condiția de a nimici teama de suferință și de a se deschide, într-o nemărginită încredere, milostivirii lui Iisus Hristos.
Cu siguranță că există o mare taină în conlucrarea necesară a voinței noastre cu Harul lui Iisus Hristos. Această taină a libertății umane în raport cu dumnezeiescul Har se deslușește la lumina Evangheliei, mai ales la lumina parabolei semănătorului și a parabolei invitaților la banchetul pregătit de Tatăl pentru nunta Fiului Lui. Cu toții avem de desțelenit pământul sufletului nostru, pentru ca sămânța dumnezeiască să încolțească; este o lucrare pe care fiecare trebuie să o facă, cerând smerit dumnezeiescul Har. Cu toții avem de dat răspunsul nostru personal la chemările lui Dumnezeu, invitațiilor lui repetate și stăruitoare pentru a fi părtași fericirii Lui. Răspunsul nostru liber, pentru a fi pozitiv și fără amânări, presupune o credință vie și concretă, pe care Duhul Sfânt nu o refuză niciunei persoane cu bunăvoință. Astfel, credința în Iisus Hristos, singurul și unicul Mântuitor al tuturor, este absolut necesară atât pentru vindecarea duhovnicească a sufletelor, cât și pentru veșnica lor mântuire.
(Sursa: Doxologia.ro)