Boli și nenorociri din blestem

Multe boli cărora medicii nu le găsesc pricina pot fi din blestem. Cum să găsească medicii blestemul? Odată mi-au adus la Colibă un paralizat. Un bărbat zdravăn nu putea sta jos. Trupul îi era înțepenit ca un lemn. Unul îl ducea în spate, iar altul îl ținea de picioare. I-am pus două lemne de care s-a sprijinit, sărmanul. Cei care îl însoțeau mi-au spus: „De la vârsta de 15 ani este în starea aceasta și au trecut 18 ani de atunci”. „Dar cum să pățească aceasta fără nici o pricină?”, am întrebat. „Nu se poate. Ceva se întâmplă aici”. Am căutat pe ici – pe colo și am aflat că îl blestemase cineva. Ce se întâmplase? Odată, pe când mergea cu autobuzul la școală, stătea întins pe un scaun. La o stație s-au urcat un preot în vârstă și un bătrân și stăteau în picioare lângă el. Atunci cineva i-a spus: „Scoală-te, ca să stea vârstnicii!”. Acela însă s-a întins și mai mult pe scaun, fără să dea importanță la cele zise. Atunci bătrânul care stătea în picioare i-a spus: „Întins să rămâi și niciodată să nu poți ședea!” Și blestemul a prins. Vezi, tânărul a fost obraznic. Ca și cum ar fi spus: „De ce să mă scol, dacă am plătit locul?” Da, dar și celălalt a plătit și este în vârstă, respectabil și stă și în picioare, iar tu ești un copil mic de 15 ani și stai jos. „Aceasta este pricina i-am spus. Caută să te pocăiești, dacă vrei să te faci bine. Este nevoie de pocăință”. Sărmanul, de îndată ce și-a dat seama și și-a recunoscut greșeala s-a făcut bine. Câte întâmplări asemănătoare nu se petrec din pricina blestemului și a supărării peste măsură!
Când se distrug familii întregi sau mor multe persoane într-o familie să știți că se întâmplă aceasta fie din nedreptate, fie din vrăji, fie din blestem. Un tată avea un copil ce nu mai stătea acasă. Odată tatăl său i-a spus foarte supărat: „Să vii odată pentru totdeauna!”. În acea noapte, când băiatul venea acasă, exact în fața casei sale l-a lovit o mașină și a murit. Prietenii lui l-au ridicat și l-au dus în casă. A venit după aceea și tatăl lui la Coliba mea și plângea „Copilul a murit în fața ușii casei mele”, spunea. Mai târziu, când l-am întrebat mai stăruitor, mi-a mărturisit: „I-am spus un cuvânt”. „Ce i-ai spus?” l-am întrebat. „M-am înverșunat că umbla noaptea și i-am spus: «Să vii odată pentru totdeauna!». Nu cumva a fost din aceasta?” „Ei, din ce altceva? i-am spus. Caută să te pocăiești și să te spovedești!”. Vedeți, i-a spus numai aceste cuvinte: „De data aceasta să vii odată pentru totdeauna”, și l-au adus pe copil mort. După aceea să vezi durere și plâns la tatăl său!
(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești, Vol. I Cu durere și dragoste pentru omul contemporan, Editura Evanghelismos, București, 2012, pp. 103-105, Sursa: Doxologia.ro)