BOIAN (III).În 1774, Boianul avea 198 de familii, în 1775, doi popi și 291 familii țărăneștii, iar în 1784, 405 gospodării. Pe teritoriul Boianului, care avea, în 1780, pe lângă cel mai important iarmaroc din zonă, și cincimori, o velniță, un han și două cârciumi, va fi amplasat și sediul Inspectoratului vămilor bucovinene și galițiene.
În 23 aprilie 1799, Vasile Neculce arendează satul Boian Ilincăi Calmuțchi și fiului ei, Mihalachi, care, în 22 iulie 1799, cedează arenda satului în favoarea lui Ilie Ilschi.
În 1800, Vasile Neculce dăruiește Marele Boian fiilor lui, Ioan și Constantin. Ioan Neculce, ajungând spătar al domnitorului Moldovei, arendează satul Boian, în 10 septembrie 1810, lui Dimitrie Vlahovici, care renunță la arendă curând, în 23 aprilie 1811, așa că strănepotul cronicarului găsește doi vechili, Toader von Pasakas și Lazăr Mihailovici, cărora le arendează satul Boian, aceștia aducând și niște familii de evrei, care să se ocupe cu agricultura, înregistrate în 1817.
În 1830, a început construcția bisericii ortodoxe „Adormirea Maicii Domnului”, finalizată în 1838, pe vatra unei ctitorii a lui Ion Neculce, cronicarul. În această biserică din piatră și cărimidă, a slujit și Iraclie PORUMBESCU, din martie 1857, până în aprilie 1859.
În 1843, când patron al bisericii era Ion de Neculce, strănepotul cronicarului, în Boian existau trei parohii, cea a bisericii lui Neculce, cu 1.037 enoriași, păstoriți de parohul Simeon de Androchowicz, cea cu 903 enoriași, păstoriți de preotul George Sorocean, și cea cu 1.229 enoriași, pe atunci fără preot. În 1876, peste biserica lui Neculce își exercita drepturile și obligațiile patronale Stefan von Stefanowicz, paroh fiind Emilian Simiginowicz, iar cooperator, Ioan Czerkawski (tăiat cu creionul în sursa citată și trecut Ioan Budurovici). Biserica avea, în 1876, 3.211 enoriași. În 1907, patron al bisericii lui Neculce era Iacob von Neuschotz, paroh fiind George Volcinschi, născut în 1853, preot din 1880, paroh din 1886. Preoți cooperatori erau Aurelian Teutul, născut în 1874, preot din 1898, și Vasile Iftodi, născut în 1874, preot din anul 1900, iar cantor bisericesc, angajat din 1901, era Zaharie Vereha, născut în 1848.
În Boian funcționa o școală de băieți, cu 5 clase, și o școală de fete, cu 3 clase, din 1882[1].
Epoca Neculce, jalnică în deceniile din urmă, încetează în 17 mai 1845, când Ioan Neculce, strănepotul cronicarului, vinde Boianul lui Ștefan Ștefanovici și lui Karl Schedl. Între anii 1839-1842, comunitatea evreiască din Boian se întărește, ajungând, în 1880, la 781 evrei, dintr-un total al populației de 5.227 locuitori, rabin fiind fiul Marelui Rabin de Sadagura, Jizchak Friedmann.
La alegerile din 1848 pentru Dieta din Viena, deputatul districtului Sadagura avea să fie țăranul român Vasile Cârste din Boian, care, aidoma celorlați deputați bucovineni, toți țărani români și ucraineni, nu vorbea decât limba maternă și nici nu știa să scrie și să citească.
În 1856, preotul greco-catolic Chlibowicki, din Sadagura, profitând de neînțelegerile țăranilor cu proprietarul moșiei și cu preotul ortodox, a constituit o comunitate a uniaților, formată din 911 enoriași, parohia greco-catolică fiind înființată, la Boian, în 1858, când s-a dat în funcțiune lăcașul din lemn al bisericii, care avea să fie distrus de foc, în 17 aprilie 1892. Biserica din piatră, ridicată pe cenușa fostei biserici greco-catolice, a fost construită după anul 1896, când s-au început lucrările.
La începutul secolului XX, stăpâni ai celor mai mari moșii din Boian erau Motio Gottesmann și Schmiel Metsch. Evreii aveau un viceprimar, pe Avraam Retter, doi farmaciști, Gottesmann și Benedikt Sternberg. There was one Jewish school in the town that was supported by the Baron Hirsch endowment.ȘȘcoala evreiască a fost înființată de profesorul Efraim Seidmann, iar o profesoară evreică, Berta Schecht Zuflucht, preda la școala elementară românească.
Însoțirea raiffeisiană s-a înființat, la Boian, în 11 octombrie 1902, sub președinția preotului Vasile Popoviciuc, cu George Volcinschi director și cu Vasile Iftodiu vistiernic.
La Boian s-a născut, în 1 decembrie 1883, muzicianul și compozitorul Ștefan NOSIEVICI, primul autor bucovinean al unui studiu asupra folclorului, publicat, în 1865, în „Foaea Societății”.
În 1883, s-a înființat la Boian al doilea cabinet românesc de lectură din Bucovina, după cel din Volovăț, „Dumbrava Roșie”.
În 1884, polonezii din Boian au început construirea bisericii romano-catolice, terminată în 1887 și sfințită în 12 iunie 1887.
[1] SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 15, 1876 p. 25, 1907 p. 43