Când m-am întâlnit prima dată cu profesorul Bogdan Ailincă, pe la sfârșitul lui noiembrie, și l-am văzut în mijlocul elevilor săi, mi-am adus aminte de povestea lui Gulliver.
Poveste pe care, e drept, am adaptat-o puțin.
În lumea piticilor de la Costâna și Părhăuți, două sate din comuna Todirești, Gulliver nu e un personaj de desene animate, ci profesor de sport.
Liliputanii se jucau liniștiți prin curtea școlii, când, dintr-o dată, s-au trezit cu Gulliver în mijlocul lor. Nici unul dintre elevi nu mai văzuse vreodată un așa profesor uriaș. Ba chiar și celelalte cadre didactice au făcut un pas înapoi.
„Prima impresie atunci când l-am văzut a fost: uau, ce mare este. Deci de domnul trebuie să-mi fie frică…”, își amintește Rodica Nicolici, profesoară la școala din Părhăuți, venind imediat cu completarea: „Și, după ce l-am cunoscut, și noi, și copii, ne-am dat seama că e un profesor foarte plăcut, agreat de toată lumea… chiar și părinții s-au lipit foarte mult de dumnealui”.
Le-a făcut cea mai mare bucurie liliputanilor: o sală de sport
Bogdan Ailincă a fost repartizat în 2013 la școlile din Părhăuți și Costâna.
Practicant de judo și fost campion național al greilor la Sombo Sportiv și Sambo Combat, sport în care a obținut și un loc V la Campionatul Mondial de la Sankt Petersburg, Bogdan era un gigant față de micuții săi elevi.
A primit o lovitură în plex, însă, când a aflat că nici una dintre cele două școli nu avea sală de sport.
Doar câteva mingi vechi, uitate într-un dulap, dezumflate și roase de timp, și două-trei saltele rupte. Bogdan însă nu s-a descurajat.
„Bogdan nu s-a plâns. Au fost domni profesori care au spus: «Când o să-mi creeze școala condiții», au cerut, voiau… Bogdan: «Bine, nu este, ce putem face să avem o sală de sport»”, povestește Lăcrămioara Cocârlă, director la Școala Gimnazială Todirești.
Și Bogdan a făcut-o! În clădirea fostei școlii din Costâna, la câțiva metri de actuala școală, proful de sport a transformat o încăpere plină cu tot felul de vechituri într-o sală de sport. „Acolo colcăiau șoarecii și cam atât”, completează Rodica Nicolici.
Bogdan Ailincă a făcut rost de saltele, de spaliere, de mingi noi, iar împreună cu elevii, cu ceilalți profesori și cu părinții a văruit, a reparat soba și le-a făcut copiilor poate cea mai mare bucurie a lor de până atunci.
În prezent, peste 200 de elevi fac orele de sport în acea sală.
Școala de după școală, proiectul adus de profesorul de sport la Părhăuți
La Părhăuți, în schimb, nu s-a putut. Clădirea în care a vrut să facă o sală de sport era în paragină și ar fi pus în pericol siguranța copiilor.
Așa că, în școala din Părhăuți, orele de sport se fac în curte, fie pe pavajul din fața unității, fie pe un teren viran, la câțiva metri de toaleta din curte, unde un zid desparte wc-ul fetelor de cel al băieților.
Când plouă, ninge sau e prea frig, orele de sport se țin în sala de clasă.
„Ceea ce vedeți aici nu face decât să întărească nevoia noastră de manuale digitale. Vedeți și dvs. care sunt condițiile și la ce nivel ne aflăm și noi purtăm dezbateri vizavi de nevoia noastră de manuale digitale”, zâmbește cu amar proful de sport.
La școala din Părhăuți, însă, Bogdan Ailincă, voluntar vechi al Organizației Salvați Copiii, a reușit să aducă proiectul after school, școala de după școală, proiect de care se ocupă personal, alături de un alt cadru didactic, Ramona Balan.
„Este ceva nou în școala noastră, încă nu am avut profesori de sport așa de apropiați de copii, un profesor care a adus multe noutăți în școala noastră”, explică Ramona Balan.
„Este un profesor foarte valoros, o să-i citez pe elevii mei care spun că domnul Bogdan este un profesor de aur”, adaugă și directoarea școlii, Lăcrămioara Cocârlă.
Se alătură discuției și profesoara de engleză Georgeta Borhan: „Ca și coleg, pot spune: «cool mate». Un coleg deosebit, răspunde prezent ori de câte ori l-ai solicita”.
S-a mutat în Costâna, pentru a fi mai aproape de elevii săi
Bogdan s-a implicat atât de mult în activitatea liliputanilor, încât seara, săptămână de săptămână, face cursuri de judo cu elevii săi. Gratuit, cu o singură condiție: să aibă note sau calificative bune la școală și temele făcute. Altfel, nu pot veni la antrenamente.
„E pedeapsa supremă, eu știu din proprie experiență. Pentru băiatul meu, recompensa cea mai mare la sfârșitul zilei este participarea la antrenamentele domnului Bogdan”, mărturisește Lăcrămioara Cocârlă.
Pentru a fi cât mai aproape de elevii săi, proful de sport și-a închiriat o locuință în Costâna.
Seara, la antrenamente, ajunge întotdeauna mai devreme cu cel puțin jumătate de oră. Face focul în sobă, să se încălzească sala, și îi așteaptă pe copii.
Afară e întuneric beznă, iar din micuța sală de sport se aud râsete de copii.
Micuții judoka au reușit să-l țintuiască pe Gulliver la pământ… exact ca-n poveste.
Se urcă pe uriaș și cu toate forțele lor încearcă să-l împiedice să se ridice.
Doar Andrei, mezinul grupei, la cei 4 ani ai săi, nu a citit despre Călătoriile lui Gulliver și încearcă să-și elibereze profesorul.
„Mă dau bătut?”, îi întreabă Bogdan pe copii. „Daaa”, răsună toată sala. „Nu mă dau bătut!”, și încearcă din nou uriașul să se elibereze din strânsoarea liliputanilor.
Da, profesore, nu te da bătut!
Pentru zâmbetele acelor copii, pentru toți profesorii pe care sistemul i-a trimis la țară, fără să le asigure minime condiții, pentru că poate, într-o zi, unul dintre elevii tăi va fi un mare campion, și pentru că, cine știe, destinul a vrut ca povestea lui Gulliver să continue la Costâna și Părhăuți.
„Pentru copii! Ei contează!”
Eram în curtea școlii într-una din zilele în care am filmat pentru reportajul video despre Bogdan Ailincă, reportaj prezentat la Gala „Top 10 Suceveni”, și-mi aduc aminte că, în curtea școlii de la Costâna, mai mulți copii au sărit și l-au îmbrățișat pe uriașul profesor, imaginea fiind cât se poate de elocventă pentru a demonstra dragostea copiilor pentru cadrul lor didactic preferat.
L-am certat atunci pe operatorul nostru că nu a fost pe fază și a pierdut acel moment.
Într-o altă zi, însă, când am venit din nou cu Bogdan la școală, s-a întâmplat din nou. Mi-am dat seama atunci că imaginea îmbrățișărilor se repetă zi de zi și că firescul acelor manifestări de bucurie a micuților la vederea profesorului de sport vorbește de la sine despre importanța unui profesor dedicat în mijlocul elevilor săi.
În urmă cu câteva săptămâni, a mers cu aproximativ 25 de elevi de la cele două școli la București, la o competiție pentru copii organizată de Ministerul Educației, împreună cu Federația de Sambo. Majoritatea copiilor nu mai văzuseră până atunci Capitala, iar faptul că s-au întors cu medalii la gât va fi pentru ei poate cea mai frumoasă amintire a copilăriei lor.
Bogdan Ailincă vrea să aducă alte noi proiecte la școlile din Părhăuți și Costâna, unul dintre acestea fiind „A doua șansă”, un proiect destinat unui număr de 15 tineri care au renunțat la școală, iar profesorul de sport vrea să-i aducă din nou în bănci.
„M-a întrebat cineva, nu demult, de ce fac toate astea: «Păi ce vrei, bă, să ajungi primar?!» Nu i-am răspuns atunci, dar o fac acum: Pentru copii! Ei contează!”, a subliniat Bogdan Ailincă.
