„În vremea aceea un om oarecare s-a apropiat de Iisus și L-a întrebat, zicând: Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viața de veci? Iar Iisus i-a zis: Pentru ce Mă numești bun? Nimeni nu este bun, decât Unul Dumnezeu. Știi poruncile: „Să nu săvârșești adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturisești strâmb, cinstește pe tatăl tău și pe mama ta”. Iar el a zis: Toate acestea le-am păzit din tinerețile mele. Auzind, Iisus i-a zis: Încă una îți lipsește: Vinde toate câte ai și le împarte săracilor și vei avea comoară în ceruri; și vino de urmează Mie. Iar el, auzind acestea, s-a întristat, căci era foarte bogat. Și văzându-l întristat, Iisus a zis: Cât de greu vor intra cei ce au averi în Împărăția lui Dumnezeu! Că mai lesne este a trece cămila prin urechile acului decât să intre bogatul în Împărăția lui Dumnezeu. Zis-au cei ce ascultau: Și cine poate să se mântuiască? Iar El a zis: Cele ce sunt cu neputință la oameni sunt cu putință la Dumnezeu.” (Matei 19, 16-26)
Bogăția nu este rea în sine, dar devine piedică în calea mântuirii când omul se leagă de ea ca de ultima realitate
Sfânta Evanghelie din Duminica a XII-a după Rusalii ne pune în față problema bogăției ca obstacol în calea mântuirii și a desăvârșirii vieții creștine.
Bogăția nu este rea în sine, dar devine piedică în calea mântuirii când omul se leagă de ea ca de ultima realitate, când își alipește sufletul atât de mult de cele materiale, încât grija pentru bogăție robește sufletul său și nu mai lasă în el loc pentru prezența lui Dumnezeu.
Este nevoie să vedem ce ne învață Sfânta Scriptură și Sfinții Părinți ai Bisericii despre bogăție și sărăcie, pentru a înțelege când și cum acestea ne împiedică sau ne ajută să dobândim mântuirea, adică iertarea păcatelor și unirea cu Hristos, Izvorul vieții veșnice. (…)
Atât Sfânta Scriptură, cât și Sfinții Părinți ai Bisericii ne învață că adevărata și netrecătoarea bogăție este iubirea covârșitoare a lui Dumnezeu față de oameni arătată în Iisus Hristos și împărtășită nouă acum în Biserică prin lucrarea Sfântului Duh. „Dumnezeu, bogat fiind în milă, pentru multa Sa iubire cu care ne-a iubit pe noi, cei ce eram morți prin greșelile noastre, ne-a făcut vii împreună cu Hristos – prin har suntem mântuiți! – și împreună cu El ne-a așezat în ceruri, în Hristos Iisus, ca să arate în veacurile viitoare covârșitoarea bogăție a harului Său, prin bunătatea ce a avut către noi întru Hristos Iisus (…), pentru că a Lui făptură suntem, zidiți în Hristos Iisus spre fapte bune, pe care Dumnezeu le-a gătit mai înainte, ca să umblăm întru ele” (Efeseni 2, 4-7 și 10).
„Este necesar să sporim rugăciunea, să ne apropiem mai mult de Dumnezeu”
Așadar, trebuie să căutăm mai întâi îmbogățirea în credință statornică, în rugăciune, în viețuire curată și sfântă, în împărtășirea cu Sfintele Taine, și totodată să ne îmbogățim în fapte bune care aduc lumină și pace, bucurie și fericire oamenilor pe care-i ajutăm.
Criza financiară și economică în care se află lumea de azi este în mare parte rezultatul lăcomiei, al câștigului nedrept, al speculei financiare, al evaziunii fiscale la nivel mondial. Când goana după profitul material obținut cu orice preț, fără măsură și fără morală, devine o tiranie a sufletului, atunci capitalismul devine „sălbatic” și se manifestă ca o patimă a lăcomiei, „științific” organizată.
Consecințele negative ale acestei crize pentru populația săracă sunt greu de descris, deoarece sărăcia impusă altora creează multă suferință și nesiguranță, dezorientare și disperare.
În această situație de politică economică fără etică, întrucât totul devine nesigur și imprevizibil, schimbător și înșelător, este necesar să sporim rugăciunea, să ne apropiem mai mult de Dumnezeu Cel statornic și netrecător, drept și milostiv, dar și să sporim vigilența și prudența.
Deși criza financiară și economică este în mare parte o judecată aspră pentru prea multa lăcomie de lucruri materiale adunate pe nedrept și prea multa risipă de bani, ea poate fi totuși înțeleasă și folosită ca o chemare la un nou început în viața persoanelor și a popoarelor.
Redescoperirea virtuților valoroase ale demnității și creativității
Astfel, criza ne determină să fim mai economi și mai cumpătați, să nu ne punem nădejdea în valorile materiale, bani și averi, mai mult decât în valorile spirituale ale credinței, dreptății, corectitudinii și solidarității cu cei în nevoi.
Chiar dacă suntem mai săraci din punctul de vedere al bunurilor materiale, să nu sărăcim totuși din punct de vedere spiritual, ci să ne îmbogățim în bunătate, prin cuvântul bun de încurajare, sfatul bun, o mână de ajutor dată celor mai săraci decât noi, dar și prin redescoperirea virtuților valoroase ale demnității și creativității, ale muncii cinstite și solidarității constante.
Mai păgubitoare decât sărăcia, ca lipsă de cele materiale, este acum, în vreme de criză financiară și economică, criza de omenie, adică slaba voință de a fi cinstit și drept, harnic și darnic.
Să ne ajute Dumnezeu ca, prin cuvânt și faptă, să aducem bucurie celor săraci și bolnavi, orfani și bătrâni, necăjiți și singuri, astfel încât și ei să simtă că prin oamenii darnici se revarsă bogăția iubirii lui Dumnezeu Cel Milostiv, spre slava Preasfintei Treimi și a noastră mântuire. Amin.
(† Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, fragment din predică)
