Poză Franks – Boc. Primul are față de chiabur internațional, plin, nițel buhăit, văduv la capitolul mișcare în aer liber. Al doilea e un chiabur autohton. Cu o statură mai pirpirie, ceea ce indică o genetică austeră, cu anii dintâi de viață în privațiuni și o forță ambițioasă de recuperare mai târziu, când a avut acces la ciolan. Între marele rotofei și micul rotofei are loc un dialog pe care poza nu-l rostește și nu ni-l divulgă. Poza rămâne mută. Asta nu înseamnă că ziariștii nu pot afla, „pe surse”, ce-au pălăvrăgit cei doi. O sursă e chiar Boc, politician excesiv de guraliv, care cred că vorbește și în somn, dacă nu i se bagă un somnifer în gură, să tacă măcar peste noapte. În urma discuțiilor cu reprezentanții Fondului Monetar Internațional a rezultat, zice premierul român, că suntem pe drumul cel bun. Reforma trebuie continuată. Au! Au, au, au! Aoleu măiculiță, zicea o vecină din satul meu când îi murea o curcă, singura de altfel pe care o avea, sau bărbatul, oficial tot una bucată soț. Aici nu bag însă mâna în foc că femeia era atât de disperată, având – ceea ce știa tot satul – o rezervă de cadre masculine peste gard. Așadar reforma trebuie continuată. Așa va fi, având în vedere că declarația premierului era întărită de FMI și fusese deja pusă în erecție la televizor, cu câteva zile mai înainte, de stăpânul din Deal. Ce să te mai îndoiești?!
De ce am zis au? Păi cum de ce? Curca, deja moartă, a mai murit o dată. Ce e reforma în viziunea Băsescu-Boc-FMI care „trebuie continuată”? Șomaj, să zicem. Numărul șomerilor, conform noului acord pritocit zilele astea, va mai crește cu câteva zeci de mii. Au fost măturate de suflul reformist spitalele de campanie, de front, unele datând din vremea lui Carol I, risipite în zonele izolatelor noastre sate și cătune. Au dispărut câteva mii de școli „nerentabile” (probabil școala din satul Ipotești ar fi fost considerată nerentabilă dacă în vremea lui Eminescu ar fi guvernat Băsescu). Ei bine, nu-i destulă reformă aici. Vor mai fi pedepsite, pesemne, și altele, prin condamnarea la radere de pe suprafața pământului. Salariile doctorilor (cei care au mai cutezat să rămână în țara de baștină) par cam măricele, ca și cele ale profesorilor. Mai e loc de tăiat dacă suntem bărbați politici și înțelegem spiritul și litera reformei. S-au scumpit alimentele? Să se mai scumpească pe atât. Cât plătește întreținerea la bloc un pensionar cu două odăi semidecomandate sau despărțite printr-o debara? Două milioane și jumătate de lei vechi! Slabă reformă, anemică rău de tot, rușinos de indecisă. Trebuie tăiat în carne vie, își vor fi spus, în poza mută dar gălăgioasă, cei doi, Franks, pionierul mondial al reformei, și cel autohton, Boc, reprezentantul tatălui ceresc, Băsescu, pe pământ. Așa se va ajunge ca întreținerea la un apartament de două camere să coste între 9 și 10 milioane de lei vechi pe lună în iarna următoare, salvând rușinea de a „scoate din sistem” doar o mică parte din pensionari în iarna care pare că s-a încheiat. Murind mai mulți sau toți în iarna viitoare se rezolvă reformist chestiunea fondului de pensii din care doamna Boagiu va croșeta șosele (pe hârtie, firește, fiindcă banii vor merge tot unde trebuie), iar doamna Udrea poșete. Domnul Băsescu, vile pentru fiicele sale, la Paris, să zicem, iar domnul Videanu, case de vacanță la Monaco. Copiii lui Prigoană se vor da cu alte avioane, mai performante, pe cer, fiindcă alea luate anul trecut s-au învechit moral, iar Roberta, fosta miss, va putea cumpăra integral județul Prahova, cu vila în care vine din când în când Băsescu (era să zic, Doamne ferește, Ceaușescu), cu tot.
Da, Boc are dreptate. Suntem pe drumul cel bun. În comparație cu ce e și începe să fie în România, drumul spre cimitir, cel pe care ne mână Băsescu-Boc-FMI, pare a fi într-adevăr cel bun. Drumul salvator! Amin!
