Tristă, aproape tragică Zi Națională. Aleg, din bilanțul nenorocit al anului, ultima cifră pe care o aud. Din 100 de români care-și caută un loc de muncă doar șapte găsesc. E, zice statistica, cea mai rea situație din Uniunea Europeană. Ziua a fost de patinaj plouat pe sub Arcul de Triumf. A nins cu ploaie și a plouat cu zăpadă. Cică ploaia îngheață instantaneu când atinge solul. De ce n-o fi înghețând în cer? În cer, pesemne, e mai cald decât pe pământ, cu toate că eu știam de la școală că pe măsură ce te urci în tării temperatura scade. Totul e pe dos. Chiar și onorul militar dat de galonații Armatei, SPP-ului, SRI-ului, Internelor domnului Emil Boc, varianta de avarie a absenței președintelui plecat nițel în Kazahstan, a fost nefiresc și a bătut mai mult spre bășcălie. Bașca nițică încălcare a Constituției, dar ce mai contează o schimonosire în plus a cărțuliei bune de jurat pe ea în campanie? De ce a șters-o din țară domnul Băsescu tocmai de Ziua Națională? A fost o reuniune importantă a OSCE. Ei și? Câte reuniuni internaționale n-a ratat președintele nostru în favoarea unor reuniuni intime, cu șprițuri de folos intern, la Cireșica? Premierul, plouat bine, cu „ploi care îngheață la sol”, a inaugurat și niște șosele care erau gata de mult și unele, toate în tronsoane de câte 10 kilometri, care nu vor fi gata niciodată. România se dă pe gheață. La vale, mereu la vale, că doar nu s-o da în sus! Prăpastia, de care vorbea explicit șeful FMI, e în jos, ca o fântână fără fund.
Cineva zice, la televizor, că nici în cele mai negre perioade ale mandatelor sale, Ion Iliescu n-a fost urât de atâția români ca Traian Băsescu, ajuns în sondaje la un procent de aderenți cu o singură cifră. Da, dar aderenții ăia fac bani cât toată țara la un loc, iar bietul votant, ajuns la fundul sacului, face pact și cu diavolul pentru un pumn de făină care să astâmpere foamea copilașilor. Altcineva, de astă dată într-o cârciumă din Prahova, afirmă ritos că 60 la sută dintre români n-ar trebui lăsați să voteze. De ce? – întreabă nedumerit un altul. De-aia, că sunt proști și n-au instrucția necesară. N-au cultură politică, sunt interesați doar de prostioare cu Elodia și cu cine și-o mai trage cu cine. Votează, atunci când votează și indiferent cu cine, votează ca chiorii.
Parada de la Arcul de Triumf se încheie triumfător, în huiduieli adresate din ce în ce mai pipernicitului Boc. Huiduielile erau, evident, pentru altcineva, dar e greu de presupus că se aude până-n Kazahstan. De aceea a făcut președintele transferul neconstituțional de autoritate? Să le încaseze iar Boc pentru că, vorba unui confrate al său de partid, încă mai poate duce. Tristă Zi Națională. Tristă ca România, ca o familie în care intră un violator și, sub privirile neputincioase ale celorlalți, le necinstește fiica devenită bun de consum. România este un bun de consum pentru câțiva. Iar acești câțiva o pun în toate pozițiile, fac ce vor cu ea până când, uzată, o vor arunca la coș.
P.S. Când închei aceste rânduri, statistica mă mai împovărează cu o cifră. Ies anual din sistem, unii pentru a lucra în străinătate, alții împlinind vârsta pensiei, peste 7000 de medici. Intră, direct de pe băncile facultății, ceva peste 2000. Puțini. În plus, pentru a deveni doctor și nu doar purtător de stetoscop petrecut după gât, îți mai trebuie niște ani de experiență și școală făcută eventual la umbra unei somități. Dar de unde atâtea somități? Plecați, eu nu vă țin cu sila aici, ordonă, aproape militar, Băsescu, unul dintre pacienții clinicilor selecte din Viena.
