Boboteaza sau Dumnezeiasca Arătare

În calendarul Bisericii noastre, în data de 6 ianuarie, sărbătorim Botezul Domnului, unul dintre cele mai mari praznice ale creștinătății. Denumirea de Bobotează este dată sărbătorii de poporul dreptcredincios, iar în limbaj bisericesc, pe lângă Botezul Domnului întâlnim și denumirile de Teofanie sau Epifanie (Arătarea Domnului). Astăzi, în Ajun, credincioșii postesc și se pregătesc în mod special pentru a întâmpina marele praznic și primesc preotul care vine și le sfințește casele cu Agheasmă Mare. În acest sens, părintele prof. dr. Ilarion V. Felea arăta că: „La praznicul Bobotezei în fiecare an se începe înnoirea omului creștin. An de an, prin agheasmă se face nu numai sfințirea caselor, ci și a trupurilor și a sufletelor omenești, se face curățirea minții, inimii și a vieții noastre”.
Sărbătoarea Bobotezei se referă la episodul biblic al Botezului Domnului în râul Iordan, săvârșit de Sfântul Ioan Botezătorul. Acest eveniment a avut loc când Domnul Iisus Hristos a ajuns la vârsta de 30 de ani, înainte de a începe lucrarea Sa de vestire a Evangheliei. Prin Botezul Său în râul Iordan, Domnul Hristos a sfințit apele. De aceea, în ziua Bobotezei săvârșim slujba Sfințirii mari a apei, iar în timpul slujbei cerem Duhului Sfânt să Se pogoare asupra apei. Sfântul Ioan Damaschin spune că Mântuitorul Hristos nu S-a botezat pentru că avea nevoie de curățire, „ci pentru a lua asupra Sa curățirea noastră”.
În Tradiția patristică, Botezul Domnului în râul Iordan este corelat cu trecerea minunată a Mării Roșii de către poporul evreu. Așa cum odinioară, prin harul făcător de minuni al Cuvântului neîntrupat ce a lucrat asupra lui Moise, egiptenii au fost încercați, iar evreii au fost eliberați, la fel și acum, prin puterea Cuvântului întrupat, omul stricat și decăzut este replămădit, iar demonii sunt striviți, adică își pierd puterea.
La Botezul Domnului S-a arătat Sfânta Treime, de aceea sărbătoarea este numită și Dumnezeiasca Arătare. Sfântul Grigorie Palama spune că Sfânta Treime Se arată în momentul zidirii și al rezidirii. Tatăl l-a zidit pe om după chipul Cuvântului și i-a dat viață în Duhul Sfânt. Întreaga Sfântă Treime a participat la crearea ființei omenești. Trebuia așadar ca Sfânta Treime să Se arate și în momentul replămădirii și rezidirii omului. De altfel, după Botezul Său, Domnul Iisus Hristos Și-a început lucrarea publică pentru mântuirea neamului omenesc. Mărturisirea Tatălui că Cel Care Se botează este Fiul Său iubit este un semn al Dumnezeirii Cuvântului și al faptului că Fiul este de o ființă cu Tatăl. Apariția Duhului Sfânt „ca un porumbel” ne aduce aminte de potopul din vremea lui Noe, când porumbelul pe care acesta l-a trimis de pe arcă s-a întors cu o ramură de măslin în cioc, prin care a anunțat sfârșitul potopului. În clipa Botezului lui Hristos, Sfântul Duh „ca un porumbel” a vestit sfârșitul potopului păcatului și mântuirea care vine la toată lumea prin Hristos.
Istoria sărbătorii
Părintele profesor dr. Ene Braniște arăta că sărbătoarea Bobotezei a fost instituită de Biserică în amintirea Botezului Domnului (Matei 3, 13-17; Marcu 1, 9-11 și Luca 3, 21-22). Sărbătoarea se mai numește Epifanie sau Teofanie, adică Arătarea Domnului, pentru că în această zi Mântuitorul Iisus Hristos Se arată lumii ca Fiu al lui Dumnezeu, mărturisit de Sfântul Ioan Botezătorul (Ioan 1, 29-34) și de glasul lui Dumnezeu Tatăl din ceruri: „Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit” (Matei 3, 17). În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Hristos n-a ajuns cunoscut tuturor când S-a născut, ci când S-a botezat”. Sărbătoarea Botezului Domnului datează cel puțin din secolul al 3-lea, ea fiind amintită de Sfântul Clement Alexandrinul. În același secol, Sfântului Grigorie Taumaturgul îi este atribuită o predică la această sărbătoare. „Constituțiile Apostolice” o menționează printre primele sărbători creștine, alături de Nașterea și Învierea Domnului. Toate acestea ne arată că în creștinism Botezul Domnului este sărbătorit de mai bine de 1.800 de ani. Referindu-se la această sărbătoare, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel spune: „Sărbătoarea Botezului Domnului, a Epifaniei sau a Teofaniei, este și sărbătoarea arătării Preasfintei Treimi, pentru că la Botezul Domnului S-a arătat, deodată, lucrarea Tatălui, a Fiului și a Sfântului Duh. Această minune dumnezeiască s-a făcut când Mântuitorul Iisus Hristos a ieșit în public și S-a botezat în apele Iordanului, la vârsta de 30 de ani. Atunci, deodată cu Persoana lui Dumnezeu-Fiul devenit Om din iubire pentru oameni, Se arată și Celelalte două Persoane ale Preasfintei Treimi […]. Din acest motiv, troparul Botezului Domnului pune accentul tocmai pe arătarea Preasfintei Treimi: «În Iordan, botezându-Te Tu, Doamne, închinarea (adorarea) Treimii s-a arătat, că glasul Părintelui a mărturisit Ție, Fiu iubit pe Tine numindu-Te, și Duhul, în chip de porumbel, a adeverit întărirea (tăria) cuvântului. Cel ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule, și lumea ai luminat, slavă Ție»”.
Agheasma Mare
În Ajunul și în ziua Bobotezei în bisericile ortodoxe se oficiază, după Sfânta Liturghie, Sfințirea mare a apei, cunoscută sub numele de Agheasma Mare. Această slujbă se numește Sfințirea mare a apei deoarece apa sfințită de sărbătoarea Botezului Domnului, conform „Învățăturii de credință creștină ortodoxă”, are o putere deosebită, fiind sfințită printr-o îndoită chemare a Sfântului Duh în cursul rugăciunii de sfințire, iar sfințirea are loc în ziua în care Mântuitorul a sfințit apele, botezându-Se în Iordan.
Slujba Sfințirii mari a apei ne aduce aminte de Botezul Domnului în Iordan, când s-au deschis cerurile și S-a arătat Sfânta Treime, dar și de botezul nostru, când am fost botezați în numele și iubirea Preasfintei Treimi. Sfântul Ioan Gură de Aur scria încă din a doua jumătate a secolului 4 și începutul secolului 5 că „mulți creștini obișnuiesc ca la această sărbătoare (Botezul Domnului), la miezul nopții, după ce au scos apă, să o ia acasă și să o țină un an întreg, pentru că în ziua aceasta s-a sfințit apa. Aici se întâmplă o minune, deoarece apa care se scoate azi nu se strică, ci se ține un an întreg și deseori doi sau trei ani de-a rândul, fiind ca și cea proaspătă”.
La slujba Aghesmei Mari cerem, prin rugăciunile întocmite de Sfântul Sofronie, Patriarhul Ierusalimului, care a trăit în secolul 7, ca apa aceasta să fie „izvor de nestricăciune, dar de sfințenie, dezlegare de păcate, vindecare de boli, diavolilor pieire, îndepărtarea puterilor celor potrivnice, plină de putere îngerească”. Ne rugăm, de asemenea, ca ea să fie, pentru cei ce vor fi stropiți sau vor gusta din ea, „spre curățirea sufletelor și a trupurilor, spre vindecarea patimilor, spre sfințirea caselor și spre tot folosul de trebuință”.
Boboteaza este pentru noi creștinii ortodocși un prilej de mare bucurie duhovnicească, dar și o mare sărbătoare care, după cuvântul părintelui prof. dr. Dumitru Stăniloae, „ni-L arată pe Hristos intrând deplin în activitatea Lui mântuitoare, publică, primind în acest scop mărturia Treimii. Hristos S-a botezat ca să arate că-Și însușește toate ale noastre, că este aproape de noi și că, primind Botezul în apa Iordanului, El este unul din Sfânta Treime. Sărbătoarea Bobotezei este o sărbătoare a lui Iisus Hristos, dar este și un anunț al sărbătorii noastre, al sărbătoririi botezului nostru, un anunț al iubirii lui Dumnezeu față de oameni prin Fiul Său. Treimea S-a arătat atunci și Treimea este dovada iubirii care există din veci și până în veci. (…) Boboteaza este o sărbătoare mare, foarte populară, o sărbătoare în care se sfințesc apele, și prin ape se stropesc oamenii, aducând sfințirea iubitoare a lui Dumnezeu prin această apă, pe care a sfințit-o Fiul lui Dumnezeu ca om, botezându-Se în apele Iordanului. Să fim conștienți că Dumnezeu ne va ajuta și pe noi, care sărbătorim Boboteaza, sfințindu-ne prin puterea Lui, prin apele Lui, prin natura Lui”.
(Pr. Ciprian Florin Apetrei, Ziarul Lumina)