Cuvântul lui Dumnezeu este Lumina cea adevărată și, așa cum mărturisește Sfântul Ioan Teologul, ea „luminează pe tot omul care vine în lume”, însă această luminare a Cuvântului se manifestă cu o mai mare intensitate în anumite momente ale iconomiei dumnezeiești. Aceste momente deosebite în care lumina cea nezidită pătrunde în zidire sunt, potrivit Sfântului Grigorie Teologul, Nașterea, Boboteaza și Învierea Domnului.
Hristos Se luminează, împreună cu El să ne luminăm, Hristos Se botează, împreună cu el să ne scufundăm, ca și noi dimpreună cu El să ne ridicăm. Iisus Se botează; numai aceasta, sau și altele este nevoie să le ținem cu silință? Adică cine a fost botezat? Și de către cine? Și în ce vreme? Că El a fost curat, și de Ioan a fost botezat, și de atunci s-a făcut începutul semnelor? Ca ce anume să învățăm și în ce fel de învățătură să fim educați? Faptul că mai înainte de toate trebuie să ne curățim și să avem smerita-cugetare, și să vestim cuvântul (să propovăduim) odată ajunși la vârsta desăvârșită trupească și duhovnicească. Primul lucru ce trebuie să-l spunem către cei ce vor a se apropia de Botez și nu s-au pregătit cum se cuvine mai înainte, nici nu li s-a hărăzit o liberare sigură, prin făptuirea binelui. Căci dacă harul (pentru că într-adevăr este har) dăruiește lăsarea celor din trecut, atunci cu și mai multă vrednicie să se îndrepte spre cele ale evlaviei, iar nu spre vechea vărsătură să se întoarcă. Al doilea îi privește pe cei ce se trufesc în fața iconomilor Tainelor (a preoților), ținându-se a fi mai vrednici decât aceia. Al treilea lucru este spus către cei ce se sprijină pe curajul lor tineresc și au părerea că orice împrejurare este potrivită învățării altora, sau prezidării în adunări. Hristos primește curățirea; și tu nesocotești curățirea? El este curățit de către Ioan; iar tu te împotrivești celui ce-ți predică? Hristos era de treizeci de ani; iar tu, mai înainte de a-ți fi crescut barba, pe cei bătrâni îi înveți, sau crezi că-i înveți, deși nici după vârstă, nici după viețuire nu ești vrednic de cinste? Apoi îți va veni în minte în această împrejurare pilda lui Daniel și a altor tineri judecători. Căci oricine nedreptățește, pregătit este spre îndreptățirea de sine. Dar lucrul care este rar nu-i lege a Bisericii; tot așa cum cu o singură rândunică nu se face primăvară, nici geometrie cu o singură linie, sau marinar printr-o singură călătorie în corabie.
Ioan botează cu apă pe Hristos pentru împlinirea dumnezeieștii iconomii
Ioan botează, dar, de asemenea, el vine și să fie botezat de Iisus; ca și Botezătorul să fie sfințit; așa cum este foarte învederat, pentru ca întregul Adam cel vechi să fie îngropat în ape; și înainte de aceștia și prin aceștia să se sfințească Iordanul. Așa cum El a fost duh și trup, în acest chip dăruiește desăvârșirea prin Duh și prin apă. Botezătorul nu primește să-L boteze pe Domnul său; Iisus se luptă să-l convingă a-L boteza: „Eu am trebuință să fiu botezat de Tine”, spune făclia către Soare, prietenul Mirelui către Mire, cel mai mare dintre cei ce s-au născut din femeie către Cel mai întâi născut decât toată făptura, cel ce a săltat în pântece de bucurie către Cel ce a primit închinarea în pântece fiind, cel ce a fost înaintemergător și înainte a alergat către Cel ce S-a arătat și Se va arăta. „Eu am trebuință să fiu botezat de Tine”; mai adaugă și „pentru Tine” (căci cunoștea că va fi botezat prin primirea muceniciei) sau, precum Petru, care a cerut nu numai picioarele să-i fie curățite. „Și Tu vii la mine?” Și acest cuvânt este profetic. Căci el a cunoscut că, așa cum, după Irod, Pilat va fi cuprins de nebunie, tot așa el va pleca mai întâi, iar Hristos va urma. Ce-i spune Iisus lui Ioan? „Lasă acum” împotrivirile; căci rânduiala dumnezeieștii iconomii aceasta este. Întrucât a cunoscut că peste puțină vreme El Însuși îl va boteza pe Botezător. Așadar, ce este lopata? Este curățirea. Focul ce este? Mistuirea lucrului deșert, iar fierbințeala este (înflăcărarea Duhului). Ce este securea? Tăierea sufletului nevindecat, după umplerea sa de murdărie. Ce este sabia? Tăierea săvârșită de Cuvântul, care separă ceea ce este mai rău de ceea ce este mai bun, și desparte pe cel credincios de cel necredincios, și ridică pe fiu, pe fiică și pe noră împotriva tatălui, și mamei, și soacrei, pe cele noi și de curând spuse împotriva celor vechi și întunecoase. Ce este cureaua încălțămintei, pe care n-o poți dezlega tu, Botezătorule al lui Iisus, cel ce ai trăit postind în pustie, noule Ilie, cel ce ești mai mult decât prooroc, tu, care L-ai văzut pe Cel despre care ai profețit, care ești mijlocitorul între Vechiul și Noul Legământ? Ce este aceasta? Probabil că este învățătura despre venirea pe pământ și în trup a Cuvântului, cu neputință de înțeles nici măcar într-o mică parte, nu doar de cei ce sunt trupești sau prunci în Hristos, și nici de cei ce posedă Duhul, precum Ioan.
Prăznuirea Botezului Domnului să fie făcută cuviincios și cu veselie duhovnicească
Noi să cinstim astăzi Botezul lui Hristos, și în chip frumos să prăznuim, nu cu dezmierdări trupești, ci duhovnicește să ne veselim. Așadar, în ce chip să ne desfătăm? „Spălați-vă și curățiți-vă!” De va fi păcatul vostru precum cârmâzul (roșu), să vă înălbiți precum zăpada; dacă sunteți roșii și oameni plini de sânge, precum albeața lânii să ajungeți. Negreșit să vă curățiți, și să vă îngrijiți a vă curăți. Căci de nimic alta nu se bucură Dumnezeu, ca de îndreptarea și mântuirea omului, pentru care tot cuvântul a fost rostit și toată taina a fost dată; pentru ca să se facă în lume precum luminătorii, dăruind putere de viață celorlalți oameni. Pentru ca să vă înfățișați ca lumini desăvârșite ale Marii Lumini, și pe Aceea s-o imitați în călăuzirea luminoasă, mai curat și mai deslușit fiind luminați de Sfânta Treime, a cărei lumină a unei singure Dumnezeiri astăzi ați primit-o, cu măsură, în Hristos Iisus Domnul nostru, a Căruia este slava și puterea în vecii vecilor. Amin!
(Traducere de drd. Nicușor DECIU)