BOBEȘTI (I). Aflat pe malul stâng al pârâului Hlinița, între Dracineț, Mihalcea, Broscăuți, Comarești și Căbești, satul Bobești, menționat, în 1421, de scrisoarea unui prinț polon, aparținea, în 15 martie 1719, fiilor lui Părvul șetrar și celor ai lui Ștefan Strășca, aflați în dispută în fața divanului lui Racoviță Vodă, dar toponime localnice sunt menționate încă din 1648, când sunt menționate o moșioară, Iablinie, Valea lui Lazor, Poiana Altar și Poiana Spâținul. Și mai există, la Bobești, și o biserică veche, construită în 1622, lângă care a fost înălțată, peste veacuri, și o capelă, în care au fost adăpostite patru morminte ale familiei Medvedev.
În 4 martie 1652, se împart moșiile răposatului Gavrilaș Mateiaș între copii lui, Ieremie, Ileana comisoia și Alexandra vorniceasa. „Partea jupânesei Alexandra visterniceasa a fost… satul Bobești”.
În 1 aprilie 1680, când Grozava, fata lui Isac de Sinehău, văduva lui Constantin Cocoranul, determină împărțirea moștenirii rămase după soțul ei, între ea și cumnații ei, Miron Cucoranul, Vasile Căzăcescul, Tudosie Țintă, Costașco, căpitanul Turculețu și Trinca, Grozavei îi revenea „a patra parte din sat Bobeni cu tot vinitul din tot locul și cu vecinii carii fac oamenii”.
În 15 martie 1719, se certau pentru „a opta parte din Bobeaști, ceau fosto văndutu Ionașco Stărce, neavând nici o triabă”, feciorii lui Pavăl șătrarul și Ștefan Strășca, pentru că, la împărțeala din vremea lui Duca Vodă, „sau învoit Pătrașco și Maria și popa Gavril, strămoșii Strășcăi, nepoții lui Ionașco Stărcii, și au dat pentru acea parte din Noneaști, ce o vânduse Ionașco Stărcea rău, 11 jărăbii la Călinești și cu vecini”.
Recensământul lui Rumeanțev[1], din 1772-1773, înregistrează la Bobești, moșie a stolnicului Andrei Beldeman, „71 – toată suma caselor”, însemnând 1 popă, Alecsei, 2 dascăli, Ion și Simion palamar, 9 scutelnici ai lui Andrei Beldeman, Mihălachi, Simion Ciuntul, Iftodii, Iurie rus, Ștefan sin Sopco, Dumitraș zet vornicului, Toader Chebac, Ion morar și Fodor ciobotar, 4 văduve, Anița, Antimia, Gafița și Chița, 2 jidovi, Șimon și Ion Botezatul velnicer, 1 țigan, Simion, și 52 scutenici cu salvovardie, adică: Ștefan Ionuțu, Giorgie rus, Pintelei Sopco, Ion Sopco, Andrieș Sopco, Gavril dulgher, Mihai Ionițuc, Vasilie Harasim, Necolai Zubedac, Nicolai sin Gligori, Tănasă sin Jalobă, Ion Melniciuc, Macovei Jalobă, Ion Staniciuc, Moisa sin popii, Hrihor rus, Vasili sin popii, Vasili zet Prescurniac, Onofrei sin Hrihor, Nechita muntian, Savin Mitran, Pintelii moldovanul, Ursul botnar, Enachii sin Gligori, Andrei sin Mihai, Gligori sin Zubidac, Tănasă sin popii, Necolai brat lui, Ștefan cojocar, Gligoraș sin Alecsa, Mihai sin Arsăniciuc, Ion Chebac, Andronic sin Arsănii, Toader rus, Ursachi Giosanul, Nechifor Ciuvic, Păladi Căzacul, Toader Căzacul, Ion Berbiniciuc, Vasilie sin Moisa, Vasilie Lungul, Ion Iacu, Tudosi sâtariul, Ion Harasim, Hrihor zet Moscaliuc, Iacob Moscaliuc, Ivan funar, Vasilie sin Mitraș, Vasilii Huțan, Ion Pârvuliac, Nechifor și Ion sin Zubidac.
[1] ACAD. ȘT. RSS MOLD., Moldovaîn epoca feudalismului, VII, I, Chișinău 1975, p. 442