Există ceva în gena noastră de români care ne face să fim permanent clevetitori, să fim invidioși pe succesul unora, să ne bucurăm de eșecul altora, să criticăm, cât de des putem, pe cineva care încearcă să facă ceva bun. La acest capitol, „bun”, trec și programul „Paștele în Bucovina”. Cu toate neajunsurile lui. Un program de o asemenea anvergură și întins pe durata a aproape două săptămâni nu putea fi perfect. Nici nu a fost. Sunt multe de criticat și, în special, din punctul meu de vedere, festivismul exagerat.
Dincolo de neajunsuri, există, însă, câteva lucruri care rămân. Nu mă refer la cele două recorduri mondiale (oul din Suceava și pasca din Rădăuți), care pe mine nu mă entuziasmează, cu toate că oul ar putea deveni un obiect de atracție turistică. A intra în nu știu ce fel de academie a recordurilor a devenit în România un sport național, la fel ca și studiile universitare sau post universitare.
Ceea ce rămâne este reclama imensă de care s-a bucurat această zonă, Bucovina. Zile în șir, Bucovina a fost prezentă pe toate canalele importante de televiziune din țară. O reclamă pentru care, în alte condiții, s-ar fi plătit sume fabuloase.
Primul efect a fost numărul mult mai mare de turiști care ne-au vizitat județul, comparativ cu sărbătorile de Paști din anii trecuți. Ei, și asta a deranjat. A deranjat oameni politici importanți și afaceriști vânoși, ale căror interese economice sunt în cu totul alte zone decât în Bucovina. Ați văzut ce a urmat apoi. Vreo două zile de dezbateri tâmpite legate de lumina pe care a adus-o Gheorghe Flutur de la Ierusalim. E oficială sau nu? Adică, lumina adusă de la Mormântul Sfânt poate fi „neoficială”. Nici măcar după ce Patriarhia a precizat foarte clar că nu se poate vorbi de lumină „neoficială”, că nu e mai „oficială” cea adusă de Patriarhie decât cea adusă de Flutur, clevetitorii au continuat să-și facă numărul.
Gheorghe Flutur anunțase cu două luni înainte că va aduce lumină de la Mormântul Sfânt, cu binecuvântarea lui ÎPS Pimen. Două luni, nimeni nu a zis nimic. După Paște, au sărit toți. Ba că lumina e neoficială, ba că Flutur a mers cu avionul lui Patriciu (e vorba de un avion închiriat de la o campanie unde acționar este liderul PNL), ba că e ceva în neregulă cu cei care au plătit banii pentru avion, în special cu deputatul Ioan Bălan, care a achitat cea mai mare parte a sumei etc.
Mi s-a părut normală, spre exemplu, atitudinea unui coleg din presa centrală, care l-a criticat pe Gheorghe Flutur pentru că și-a depășit rolul de mirean în delegația care a mers la Ierusalim. Din păcate, însă, majoritatea criticilor, ca să nu spun atacurilor, au fost forțate.
Am o singură întrebare: de ce nici una dintre sutele de minți luminate care dau ora exactă din Parcul Herăstrău nu a scris nici un cuvânt „pe invers” înainte de Paște? Și asta, având în vedere faptul că știau, cu două luni înainte, despre manifestările pe care le incriminează acum. Explicația este simplă: nu se așteptau ca acest program, „Paștele în Bucovina”, să aibă un asemenea succes. Chiar dacă ne referim doar la impactul mediatic și, mai ales, la turiștii atrași.
Și, așa cum spuneam, asta a deranjat. Ca urmare, mai multe ziare centrale au cerut corespondenților din Suceava să caute subiecte negative despre Gheorghe Flutur și „acoliții” lui. Nu contează ce, de rău să fie. Nu-i plâng eu de milă lui Gheorghe Flutur, dar mă deranjează, ca sucevean, că o astfel de campanie este solicitată după ce un proiect turistic pe care l-a inițiat a fost încununat de succes. Dacă acest proiect s-ar fi derulat pe Valea Prahovei sau la malul Mării Negre, probabil totul ar fi fost în regulă. Dar să ia Bucovina din turiștii celor două zone, este prea de tot… Iar tupeul acesta trebuie pedepsit.
