Ceea ce s-a întâmplat începând de duminică noaptea, când președintele Băsescu a mers la Spitalul Universitar de Urgență din București din cauza unei dureri de spate și până când a plecat să se opereze la Spitalul AKH din Viena, pare desprins dintr-un film ieftin și prost regizat.
Prima problemă apare la Administrația Prezidențială, care nu a vrut, decât la presiunile mass-media, să facă declarații privind motivele pentru care șeful statului a mers la spital, duminică noaptea.
Este inadmisibil ca, într-un caz de o asemenea importanță, informațiile sau majoritatea lor să vină mai întâi din surse și apoi din declarații oficiale. În lipsa acestora, sursele au oferit date așa cum le aveau și ele, unele reale, altele ușor deformate. Biroul de presă de la Cotroceni a transmis scurte comunicate de presă în privința stării de sănătate a președintelui, corecte dar lapidare, după ce mass-media relatase deja ce s-a întâmplat cu președintele. Informațiile despre starea de sănătate a șefului statului sunt prioritare și de maximă importanță în orice stat din lume, oricât de mică ar fi afecțiunea suferită, deoarece politica internă, externă și economia pot fi influențate.
În al doilea rând, au apărut discuțiile privind comisia medicală care trebuie să-l opereze pe președinte și spitalul unde ar putea avea loc această intervenție. Medicii personali ai președintelui (dintre care unul este chiar finul lui, care l-a consultat primul pe Băsescu) au stabilit că starea șefului statului este gravă și trebuie operat urgent. Dar cine să o facă, întrucât directorul spitalului unde lucrează finul lui Băsescu este Sorin Oprescu, membru marcant al opoziției și în conflict deschis cu ministrul Sănătății, Eugen Nicolăescu.
Spitalul Elias și Spitalul Universitar de Urgență sunt unitățile sanitare desemnate să îngrijească demnitarii. Așa că Sorin Oprescu a devenit automat președintele comisiei medicale care să se ocupe de președinte și, în această calitate, a desemnat echipa care s-a întâlnit cu șeful statului pentru a-i explica cât de avansată este boala, care ar fi conduita terapeutică, alternativele chirugicale și spitalele unde ar putea fi operat.
În jurul prânzului, totul părea clar. Diagnosticul: hernie de disc, operabilă de urgență, întrucât deja durerile erau foarte mari, iar președintele aproape nu mai simțea un picior. Primele informații oficiale vin de la Sorin Oprescu. El face o conferință de presă, anunță componența comisiei, decizia președintelui României de a se supune deciziei comisiei de specialitate, deci implicit de a accepta să fie operat în Spitalul Univesitar de Urgență București, de echipa formată din trei neurochirugi din această unitate, Spitalul Elias și Spitalul „Bagdasar Arseni”. Tot atunci, Oprescu anunță că președintele Traian Băsescu a fost internat la Spitalul Elias.
Potrivit lui Oprescu, după ce a ascultat posibilitățile, președintele „a dorit să fie operat de medicii români”, respectiv profesorul Vlad Ciurea (Bagdasar-Arseni), conferențiarul Gabriel Iacob (Spitalul Universitar) și doctorul Dan Voinescu (Elias). Era ora 17:00.
Surprinzătoare pentru toată lumea a fost, totuși, lipsa din comisie a medicului Florin Exergian, numărul unu în intervențiile de hernie de disc, și prezența profesorului Vlad Ciurea, ale cărui calități chirurgicale nu pot fi contestate, dar ele vizează intervențiile pe creier.
Sigur, operația de hernie de disc este deja una de rutină pentru neurochirurghi, așa cum apendicita pare a fi pentru chirurgi. Totuși, este vorba de președintele României. Atunci, primul care trebuia consultat, fără a știrbi cu nimic prestigiul celorlalți, era Exergian. De ce a fost omis? Greu de înțeles.
Două ore mai târziu, adică în jurul orei 19:00, în scenă intră ministrul Sănătății, Eugen Nicolăescu, iar situația se schimbă radical. El a desemnat o comisie suplimentară, din care face parte însă și Florin Exergian, Vasile Ciubotaru și Gheorghe Iana și lansează, pentru prima dată, ideea că președintele Traian Băsescu ar putea fi operat în străinătate.
Urmează câteva ore grele, în care fiecare jurnalist, bazându-se pe propriile surse, lansa câte o informație. Președintele rămâne în București. Ba nu, pleacă. Încă nu s-a decis nimic. Și tot așa.
Apoi, ministrul Nicolăescu face și el câteva precizări: ”Am vorbit cu comisia ministerială. Medicul Exergian este după o zi de muncă și nu-și poate asuma o intervenție la această oră”. Deci, prima echipă de medici români – deși pregătită să intre în sală – este scoasă din calcul, în timp ce a doua – desemnată de ministrul Sănătății – nu poate interveni chirurgical decât a doua zi, cu toate că era vorba despre o urgență.
În schimb, medicii de la Viena pot aștepta, până la miezul nopții, sosirea președintelui Traian Băsescu pentru a-l opera. Ei au intrat în sală la ora 1:00 noaptea, ora României, și au operat până la ora 5:00 dimineața.
Real sau nu, conflictul dintre ministrul Sănătății și Sorin Oprescu pare să fi fost motivul pentru care Nicolăescu a ținut morțiș ca intervenția chirurgicală să fie făcută în străinătate.
Ministrul neagă însă aceste, cum le spune el, „speculații”. „Starea președintelui se agravase. Prin lege aveam obligația să intervin. Aceste sunt prerogativele ministrului Sănătății, să intervină atunci când starea de sănătate a președintelui este în pericol”, a spus Nicolăescu.
Ministrul și-a amintit de prerogativele sale la 24 de ore de la primele informații vizând boala președintelui.
„Nu am intervenit imediat, întrucât președintele era ezitant. Nu știa dacă vrea sau nu să se opereze. Când medicii mi-au spus că starea este mult mai gravă, am desemnat o comisie minsiterială și i-am propus președintelui să mergă la Viena pentru operație, întrucât în România nu era nicio echipă pregătită să intervină în acea noapte”, explică ministrul.
Dacă este o operație de rutină, de ce nu sunt pregătiți doctorii să opereze oricând? De ce nu a vrut Nicolăescu să-l lase pe președintele pe mâinile lui Oprescu?
În fine, spre orele 22:00, plecarea președintelui devine o certitudine, dar Administrația Prezidențială cere medicilor tăcere până când președintele României va fi urcat în aeronava specială care îl va transporta la Viena. Ziariștii aflați în fața Spitalului Elias anunță că șeful statului a plecat în străinătate să se opereze, fără să existe certitudinea dată de o comunicare oficială, fie a Administrației Prezidențiale, fie a conducerii spitalului.
Când Băsescu era deja în avion, Președinția anunță că președintele a plecat la Viena, iar medicul Sorin Oprescu îi trimite acasă pe doctorii care au așteptat toată ziua să-l opereze pe șeful statului. Blocul operator și rezervele pregătite pentru președinte sunt desecurizate.
Hernia de disc este o boală care se operează frecvent în spitalele din România. În aproape toate clinicile mari sunt realizate aceste operații. Totuși, președintele este operat de medici străini, după intervenția șefului sistemului național de sănătate. În fond, este opțiunea fiecăruia să se trateze unde vrea, dacă își permite. De fapt, cei mai mulți români cu bani se duc în spitale din afara țării, în pofida performanțelor naționale recunoscute și peste hotare. Pentru omul de rând poate fi, totuși, un mesaj de neîncredere în medicina românească.
În noaptea de luni spre marți președintele Traian Băsescu a fost operat și se simte bine.
Spre deosebire de ceea ce s-a întâmplat în țară, timp de două zile, marți dimineață pe site-ul clinicii austriece au apărut datele privind operația și starea de sănătate a președintelui României. A urmat conferința de presă a purtătorului de cuvânt al Președinției.
Ceea ce ar trebuie să învețe autoritățile române și doctorii de la austrieci, și nu numai de la ei, este modul în care trebuie să comunice informațiile despre anumite evenimente, mai ales când sunt de interes național, cum ar fi cele care se referă la o personalitate de prim rang. În astfel de cazuri, principiul confidențialității, prost înțeles, nu face decât să aducă prejudicii de imagine și credibilitate.
De fapt, este vorba despre o criză de autoritate în sistemul sanitar care duce la criza de comunicare, iar cazul președintelui Băsescu relevă cum nu se poate mai bine această situație.
(Elvira GHEORGHIȚĂ)
