Boala ne ajută să vedem unde ne găsim pe drumul vieții

Grija față de cei suferinzi a fost practicată în mod constant de Biserică, scriitorii bisericești oferindu-ne nenumărate dovezi în acest sens. Mărturiile Sfinților Părinți au rămas grăitoare peste timp pentru necesitatea și rostul acestei nobile și binecuvântate preocupări pentru mântuirea în Hristos.
De fiecare dată, atât în Vechiul Testament, cât și în Noul Testament, în slujbele rânduite pentru tămăduire, prezența untdelemnului este indispensabilă. În Evhologhionul lui Serapion, de pildă, se găsesc două rugăciuni în care cerem de la Dumnezeu să dăruiască untdelemnului „putere vindecătoare ca prin gustarea și ungerea cu el să înlăture (de la bolnav) orice temperatură și orice lucrare a celui rău și orice boală și să se facă leac vindecător și împărtășirea din acest untdelemn să se facă mijloc de întărire“. Pe de altă parte, ne rugăm lui Dumnezeu Tatăl: „să trimită peste untdelemn putere vindecătoare ca să fie celor ce se vor unge spre îndepărtarea a toată boala și a toată slăbiciunea leac de alungare a oricărei puteri diavolești, spre alungarea oricărui duh viclean, spre alungarea oricărei temperaturi și friguri și a oricărei slăbiciuni, spre buna bucurie și iertarea păcatelor, spre viață și mântuire, spre sănătatea și desăvârșirea sufletului, a trupului și a duhului, spre întărirea desăvârșită“.
Boala, „o lecție de la Dumnezeu“
Origen, vorbind despre darul preoților de a ierta păcatele, citează cuvintele Sfântului Iacob privind Taina Maslului, pe care le consideră drept argument autoritativ. La rândul său, Sfântul Ioan Gură de Aur scoate în evidență noblețea misiunii preoților care au puterea să renască creștinii la viața cea adevărată, iertând păcatele. Încă un exemplu despre însemnătatea rugăciunii la vreme de boală este relatarea Sfântului Grigorie de Nazianz despre boala tatălui său. „Pe toată durata bolii era copleșit de dureri. Singura lui ușurare era Dumnezeiasca Liturghie, în timpul căreia durerea înceta.“
Boala ne ajută să vedem unde ne găsim pe drumul vieții. „E o lecție de la Dumnezeu, fiindu-ne de ajutor în sporirea noastră dacă o primim cu mulțumire de la El“, spune Sfântul Varsanufie. De boală nu te poți folosi ca de o scuză, pentru a te odihni în urma eforturilor duhovnicești. Poate că unii ar putea crede că boala și neputința trupească împiedică lucrarea de desăvârșire, deoarece nu mai poți lucra, nici realiza ceva cu propriile mâini. Cu toate acestea, „boala nu este o piedică“, spune Sfântul Ambrozie al Mediolanului.
Tâlcuind parabola despre bogatul nemilostiv și săracul Lazăr, Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „De vin peste noi pedepse (necazuri), să mulțumim lui Dumnezeu prin căință, prin zdrobirea inimii și prin deasă mărturisire. Iar dacă am făcut vreun păcat în viața aceasta, să-l ispășim, ștergând întinăciunea cu toată râvna sufletului nostru“.
(Pr. Adrian PÂRVU)