Boala fără leac

Isteria națională dezlănțuită după parcursul modest și calificarea absolut norocoasă în optimi de finală la Euro ’24 m-aș fi așteptat să se domolească oarecum din momentul eliminării, mai ales că în fața Olandei, echipanumită România practic nu a existat, din moment ce nu a avut nici măcar un singur șut pe poartă, în pofida „amenințărilor” că vom face și vom drege. N-am făcut nimic, iar de dres, poate doar… busuiocul, că la asta suntem chiar pricepuți! Reamintesc, cu cifre, parcursul României: 4 meciuri jucate: 1 victorie, 1 egal, 2 înfrângeri. Vi se pare mare șmecherie după toți anii de insuccese și chiar de catastrofe? E asta răsturnarea cu 180 de grade a statutului de loseri profesioniști, adică transformarea lor în mari învingători? N-aveți decât să credeți ce vreți, de fapt ce vor ei, paraziții ăștia nenorociți pe nume Stoichiță, Burleanu, Iorgulescu și restul bandei de profitori ordinari care, cred eu, pun zilnic lumânări canația să rămână veșnic fericită cu înfrângeri în numele „marii familii”, care să se simtă „nu al 12-lea, ci jucătorul nr. 1!”, cum le-a ieșit întocmai și la timp găselnița (aproape penală, din moment ce înfrângerile și jocul adesea rușinos nu mai suntvina lor, a împiedicaților și a golanilor federali, ci a poporului, jucătorul nr. 1!). Moțul la toată porcăria este închinarea la Edward cala sfintele moaște, de parcă antrenoratul pe Terra începe și se sfârșește cu ăsta. Mai tre’ să apară doar bocitoarele care să behăie: „Un’ te duuuci, Ediiii, și pe noi cuuuuuiiii ne laaaaași!?”. În loc de analiză corectă, lucidă și de măsuri necesare abordării cu șanse a următoarei campanii, găsim eroi acolo unde nu-s și ne lăsăm manipulați sentimental de niște profitori ordinari de pe urmaprostiei noastre. E o boală fără leac, se pare.