Boala conspirației

Am citit, pe internet mai ales, dar și prin diverse publicații, câteva articole care încearcă să explice relele abătute asupra lumii. La originea tuturor dezastrelor sunt așezate organizații sau persoane, autoare ale unor scenarii diabolice. Și, chiar dacă unele teorii par măcar interesante din punct de vedere literar, aproape veridice, altele sunt de-a dreptul prolixe, fabricând paradoxale văluri de ceață fără un scop lămurit.
Ipoteza comploturilor
Nu știu când a luat naștere acest fenomen. Poate atunci când a fost dovedită importanța contraspionajului și a furnizării de informații eronate, într-un mod cât mai convingător. Tot mai mulți dintre noi, convinși de ipoteza comploturilor, au ajuns să se considere (fără a accepta nici un argument rațional) victime și să își plângă de milă.
Filmele americane, cu scenarii adaptate, eventual, după best-selleruri premiate, ne înfricoșează cu tot soiul de mașinațiuni. De la extratereștrii ascunși de guvern sau creatori și conducători ai lumii până la personajele care plămădesc, netulburate, câte un Armaghedon laicizat, dejucat în ultimul moment de un cuplu obișnuit, priceput la orice, toate ne induc sentimente profunde: spaimă, neliniște, panică, revoltă, resemnare amară etc. Și acestea supraviețuiesc într-un colțișor ascuns de creier, neținând cont de faptul că televizorul s-a oprit, filmul a fost relativ slab și viața merge mai departe, fără a se inspira din „evenimentele” de pe micul ecran.
Depinde ce extremă a mass-media alegem
Odată cu moda „tabloidului”, rentabilă, deși dezumanizantă, presa autohtonă a început să prezinte subiectele sub același semn misterios al interminabilelor uneltiri. Oscilând între monden și politic, asistăm la întorsături subliniate cu grijă demne de cele mai complexe telenovele. Multe vedete apărute peste noapte dovedesc, se pare, o inimaginabilă măiestrie în arta conspirației, fiind demascate de fotografii sau cameramani aflați, din întâmplare, la locul potrivit. Cele mai multe demascări de acest gen au ca rezultat o seamă de imagini interzise minorilor, dar, tot din întâmplare, desigur, foarte profitabile.
Zilnic se succed nenumărate comploturi, abil puse la cale de unii ori de alții. Depinde ce extremă a mass-media alegem pentru informare: pro sau contra… Dacă dorim să primim doar știrile, imparțial, avem de căutat și de citit cu atenție printre rânduri. Căci, cu argumentele potrivite, presa, numită cândva „câinele de pază al democrației”, poate deveni de o blândețe suspectă.
Aparențe
Molipsiți de acest microb al conspirațiilor existente peste tot, mulți dintre conaționalii noștri au căpătat un comportament cel puțin ciudat. După o banală discuție cu vecinii, prietenii sau cunoscuții, își pun problema dacă nu cumva partenerii de conversație le-au strecurat vreun mesaj criptat, parte a unui plan elaborat de a-i umili sau de a le face rău. Începem să vedem oriunde elemente amenințătoare, atât de multe, încât ne distrag atenția de la ceea ce este îndreptat, cu adevărat, împotriva noastră.
Adesea, se profită de noi și de buna noastră credință
Strecurate insidios în viața de zi cu zi, aceste idei ne devin atât de familiare, încât începem să credem că ne aparțin în totalitate, ca rod al propriei rațiuni. Adesea, se profită de noi și de buna noastră credință, în scopuri, probabil, comerciale. Nu am putut să nu remarc, de exemplu, că pe site-ul unui post de televiziune apar, într-un ritm cotidian, știri negative referitoare la Biserică și la membrii ei. În lipsă de materiale, se apelează și la articole referitoare la creștinism, în general. Toate, însă, tratate în așa fel, încât par atacuri bine puse la punct. Suita de articole poate reprezenta un plan abil, o uneltire având ca scop decredibilizarea unei instituții. Nu prea am încredere în teoriile conspirației, deci consider că este o simplă coincidență, prelungită la un nivel foarte îndepărtat de ceea ce ar trebui să însemne deontologia jurnalistică.
(Pr. Alexandru Pripon, Ziarul Lumina)