Stimularea creșterii salariilor în sectorul privat prin creșterea salariului minim, întrucât sunt mai mulți angajați la privat plătiți cu salariul minim, ar putea duce la reducerea inegalității între salariile dintre public și privat, potrivit unor analize făcute de Blocul Național Sindical (BNS).
Creșterea salariilor din sectorul public de la 4,8% din PIB în 2004 la 8,4% în 2008 și 9,5% în 2009 pe fondul scăderii PIB în acel an, a adus mai multă inegalitate în sectorul public. Impactul scăderii salariilor în sectorul public în 2010 se concretizează într-o reducere a discrepanței salariale public-privat, se arată în studiul BNS, prezentat luni de economistul Liviu Voinea.
Există un anumit grad de inegalitate între remunerațiile din sectorul public și cele din sectorul privat, există de fapt o inegalitate mai mare în interiorul sectorului public. O scădere a tuturor salariilor din sectorul public cu același procent nu remediază această inegalitate, ci, din contră, o adâncește, potrivit BNS.
Reforma salariilor trebuie să ia în considerare pe cei cu salarii mari și foarte mari din sectorul public și care nu fac în prezent obiectul Legii salarizării unitare; să reducă numărul angajaților cu funcții de conducere (care sunt și mai bine plătiți); să permită accesul salariaților de la stat cu salarii mici la salariile din proiectele finanțate cu bani europeni, în afara legii salarizării unitare (salariații să poată opta pe o perioadă determinată pentru salariile din fonduri europene, eliberând astfel de cheltuieli și bugetul public). În acest fel se pot reduce inegalitățile cele mai grave de salarizare, și anume acelea din interiorul sectorului public, a explicat Voinea.
Sectorul public concentrează aproximativ 21 la sută din forța de muncă, iar fondul total de salarii este de 25% din cheltuielile bugetare. În Marea Britanie, sectorul public are 20% din forța de muncă, iar fondul total de salarii reprezintă 50% din cheltuielile bugetare.
În administrația publică a crescut numărul angajaților cu 44% (de la 3,75% din forța de muncă în 2004 la 5,15% în 2007 și la 5,4% în 2009), în schimb numărul angajaților din companii de stat și servicii publice s-a redus cu un sfert (de la 20% în 2004 la 16,5% în 2007 și 15,5% în 2009).
Salariul mediu este mai mare în sectorul public decât în sectorul privat: 1203 lei comparativ cu 998 lei în 2009 (plus 20,5%), 907 lei comparativ cu 746 lei în 2007 (21,6%) și 539 lei comparativ cu 440 lei în 2005 (22,4%). Salariul minim este de două ori mai frecvent în sectorul privat.
Sectorul public angajează de două ori mai mulți absolvenți de universitate decât sectorul privat (aproximativ 40% față de aproape 20%).
Sectorul public angajează mai multe persoane cu experiență (30 de ani sau mai mult) și mai puține persoane fără experiență (mai puțin de 10 ani experiență), a spus Voinea.
Salariile cresc odată cu educația și experiența și scad pentru femei și pentru angajații part-time. Rezultatele arată o superioritate în domeniul public, adică la aceleași caracteristici și pregătire, un angajat din sectorul public câștiga cu 41 lei în plus în 2004, 64 lei în 2007 și 85 lei în 2009.
Inegalitatea în interiorul sectorului public este mai mare decât în interiorul sectorului privat, și s-a redus mai încet în ultimii ani în sectorul public decât în cel privat, a adăugat Liviu Voinea.
