Băncile vor fi obligate să reducă drastic dobânzile înalte acordate la conturile de economii cu scadență de până la o lună, după ce BNR a schimbat modul de calcul al ratei de lichiditate pe această maturitate și forțează instituțiile de credit să limiteze resursele atrase la vedere.
În prezent, rata de lichiditate se calculează ca raport între lichiditatea efectivă, respectiv activele în funcție de banda de scadență, și lichiditatea necesară la valoarea nominală actuală ajustată cu soldul mediu al depozitelor pe fiecare bandă de scadență de pe ultimele șase luni înainte de raportare. Norma stabilește că raportul trebuie să fie supraunitar.
Potrivit normei BNR, publicată miercuri în Monitorul Oficial., rata lichidității pentru prima bandă de scadență se va stabili ca raport între lichiditatea efectivă, adică activele cu scadență mai mică de 30 de zile, și lichiditatea necesară la valoarea contabilă, adică totalul pasivelor la vedere. Astfel, lichiditatea necesară nu se va mai ajusta cu media conturilor la vedere pe ultimele șase luni, ci se va utiliza valoarea nominală a acesteia.
Practic, băncile trebuie să aibă acoperite prin active cu lichiditate imediată toate resursele atrase la vedere, fără a se mai ține cont de stabilitatea acestor resurse în ultimele șase luni înainte de raportare.
Ajustări până la 1 septembrie
Nerespectarea condițiilor nu va fi sancționată înainte de 1 septembrie, astfel că băncile vor avea la dispoziție o lună și jumătate pentru a face ajustările necesare.
Băncile comerciale au utilizat conturile curente pentru a atrage resurse de la clientelă pe maturități mai lungi, oferind dobânzi condiționate, în principal de suma din sold, similare celor de la depozitele la termen. Primele astfel de produse au apărut ca răspuns la introducerea impozitului de 16% pe câștigul din dobânzile la depozite, care nu se aplică și pentru dobânzile la conturile la vedere.
BNR cere ca rata lichidității să fie peste 1, ceea ce înseamnă că aceeași valoare a activelor se va împărți la o sumă mai mare, neajustată, pentru prima bandă de scadență, iar indicatorul va scădea sub limita impusă de reglementări. Adică, băncile va trebui să-și reducă resursele atrase la vedere, respectiv să le transforme în depozite la termen, care vor ieși din prima bandă de scadență, pentru a îndeplini cerințele băncii centrale privind rata lichidității pe această maturitate.
„Obligațiile bilanțiere cu scadență la vedere, cum sunt împrumuturi de refinanțare de la Banca Națională a României, conturile de corespondent ale instituțiilor de credit, depozitele la vedere ale instituțiilor de credit, împrumuturi de pe o zi pe alta primite de la instituții de credit sau financiare, valori date în pensiune de pe o zi pe alta instituțiilor de credit sau financiare, conturile curente
creditoare ale clientelei, depozitele la vedere, conturile instituțiilor de credit, conturile organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare, conturile (creditoare ale) societăților de bursă, conturi ale instituțiilor financiare, conturile clientelei, vor fi înscrise pe prima bandă de scadență la valoarea contabilă”, potrivit normei publicate de BNR.
Norme noi
Noua normă prevede că și datoriile aferente obligațiilor bilanțiere vor fi înscrise pe prima bandă de scadență tot la valoarea contabilă.
Pe de altă parte, depozitele la termen vor fi în continuare repartizate pe benzi de scadențe în funcție de durata rămasă de scurs, la o valoare a lichidității ajustată cu soldul mediu.
„Soldul mediu va fi calculat pe baza mediei aritmetice simple a soldurilor medii lunare aferente fiecărei categorii de obligații bilanțiere. Soldul mediu lunar se va calcula pe baza mediei aritmetice simple a soldurilor aferente fiecărei categorii de obligații bilanțiere înregistrate la datele de 1,7, 15, 23 și, respectiv, în ultima zi a lunii”, se menționează în norma BNR.
Depozitele la termen nu vor fi luate în considerare la determinarea lichidității necesare dacă valoarea nominală a resurselor atrase este mai mică decât soldul mediu din ultimele șase luni.
