Săptămână bogată, subiecte așijderea. Și din curtea noastră, și din grădina altora. În Liga Campionilor, Interul s-a conformat regulii care spune că o echipă aflată în recul în competiția internă se scoate pe plan european. Atât de clară a fost superioritatea echipei lui Mourinho încât lui Ancelotti nu i-a rămas decât s-o recunoască public, la conferința de presă. Nu și-a mai adus aminte de lovitura de la 11 metri refuzată în tur, și bine a făcut. Dacă această ușoară ajustare a fotbalului englez se înscrie în trend (ea a început în faza grupelor, odată cu eliminarea lui Liverpool), redimensionarea drastică a Spaniei a fost total neașteptată. Din fotbalul care dă campionii europeni și principalii favoriți la titlul mondial, doar Barcelona a rămas pe baricadă, cu un Messi revoltător de bun. A capotat și Sevilla, una dintre cele mai lăudate echipe. Și la ce i-a folosit?! Astfel se face că avem o lume destul de pestriță în etapa sferturilor: Anglia și Franța sunt singurele care au câte două echipe, în rest câte una din Italia, Spania, Germania și Rusia. Dintre echipele eliminate o regret doar pe Fiorentina, și aici merită amintită greșeala de arbitraj din meciul tur deoarece chiar a balansat calificarea.
Înainte de a trece la derby-ul nostru cel proslăvit și totodată hulit, să remarcăm seceta în care se complace CFR Cluj. Trei puncte din patru meciuri înseamnă randament de fix 25%. Nu prea seamănă cu un parcurs de campioană, mai degrabă le-a ținut în viață pe contracandidate. La Dinamo-Steaua mă mărginesc la o singură remarcă: nici măcar „câinii” nu mai consideră motiv de fală a învinge o echipă adusă într-un asemenea hal de cel numit inspirat El Ciobandante! Luftul de la golul doi mi-a adus aminte de unul identic în urma căruia Anglia își înscria un autogol într-o deplasare din Croația, acum câțiva ani. Ce-i unește pe cei doi portari? În afară de ghinion inept, pe ambii îi cheamă Robinson!
