Când tabela de pe Arena Națională arăta un neverosimil 0-4 după doar o jumătate de oră, ne-am adus aminte că nemții au fost ăia de numele cărora se leagă noțiunea de război-fulger. Că după aia Reghecampf forța atacul introducând în teren atacanți putea părea aventură nesăbuită, dar antrenorul Stelei știa că o înfrângere la mai mult de două goluri diferență în fața lui Stuttgart muta posibilul scor de 0-1 din ultima etapă de la Copenhaga din coșul cu rezultate favorabile nouă în cel al danezilor.
Până la urmă asta s-a și întâmplat, căci diferența de patru goluri din prima repriză cu nemții s-a păstrat, dar bine că s-a marcat golul de consolare, că și-așa presa a scos de la naftalină, pentru comparație, toate rezultatele dezastruoase ale echipelor românești în cupele europene. Așadar, să reținem că Steaua trebuie să meargă în ultima deplasare chitită să înscrie, căci e greu de crezut că poate primi trei goluri. Păcat că s-a ajuns la situația să facem calcule la ultimul meci, ar fi fost bine ca măcar Molde să ne scutească de ele. Apropo, golul egalizator al norvegienilor a fost ovaționat pe un stadion plin, un moment destul de penibil, pe care suporterii steliști ar fi trebuit să aibă inteligența de a-l evita. Sigur, corecția aceasta a picat cum nu se poate mai prost, o calificare en fanfare i-ar mai fi adus voturi lui Gigi Becali, dar pe de altă parte nici noi n-am avut prilejul să vedem cum se dă cu fundul de pământ pe la televiziuni.
Esențial este ca steliștii să-și păstreze calmul, în definitiv și sezonul trecut au pățit o rușine încă mai mare, acel 0-5 din Israel, dar la final tot ei au ieșit în primăvară. Ne dăm seama acum, înainte de finala grupei de la Copenhaga, cât de mult cântărește acel gol rocambolesc din meciul tur, marcat cu concursul a trei danezi! Un asemenea noroc ar fi acum echivalent cu un punct al norvegienilor pe terenul lui Stuttgart. Deci mai bine să ne vedem de ale noastre, că din altă parte nu e loc de vreo pleașcă.
