Blestemul Mănăstirii Frăsinei. Athosul românesc și poveștile femeilor care și-au pierdut mințile

Tărâmul interzis femeilor se afla la mănăstirea dintre frasini, Athosul românesc.
Groaznicul blestem lăsat, la 1867, de Sfântul Calinic oprește cu strășnicie femeile să intre în mănăstire. Cele care totuși s-au aventurat și-au pierdut mințile sau sunt grav bolnave.
Povești la un pahar
Blestem, exorcizare, dezlegare …? Ce aud, Doamne iartă-mă, la cârciuma de la piață? Îmi controlez discret paharul. Nu, n-am băut cât să intru în vreo poveste. Așa că mă bag în seamă…
„Cum, n-ai auzit de blestem? N-are voie picior de femeie la Frăsinei”. „De ce?” „Nu e voie, Sfântul Calinic a aruncat blestemul și orice muiere care-l calcă sfârșește rău”. „Nu cred. E totuși o mănăstire ortodoxă, nu”? „Este, da, veche, frumoasă”. „Și cum adică n-am voie”?
Bărbații se privesc indignați. De unde se certau între ei, acum sar amândoi pe muiere. „BLESTEMUL o păzește, n-auzi?!” Își fac semnul crucii la unison și au devenit agitați.
„Să nu îndrăznești să calci acolo, auzi?! NU E VOIE!” Sub privirile furioase mă simt, fără să știu de ce, ca o impostoare. Abia dacă îndrăznesc să repet… Totuși de ce?
Povești populare
Gura lumii nu o astupă nici pământul, spune un proverb românesc. Ca orice curios, deci, aplec și eu urechea la sloboda de gură. Cică pe vremuri, să fi fost pe la o mie opt sute și ceva, la Frăsinet (așa era denumirea pe atunci) era un schit la care se adunaseră câțiva călugări. În mijlocul munților, departe de vreo așezare. Păduri, o pășune, o livadă, o bucată de pământ cât pentru o grădină de legume.
Liniște, comuniune cu Dumnezeu, autonomie. Asta a găsit Sfântul Calinic – pe atunci episcop de Râmnic – când a vizitat mănăstirile și schiturile din districtul Vâlcea. I-a plăcut la Frăsinet.
A fost mișcat, nu numai de frumusețea locului, dar și de felul în care călugării își organizează viața. Inspirat pesemne de toate cele și-a dorit mai mult: să facă din Frăsinet o insulă a spiritualității.
De aici, versiunile populare se amestecă, se-ncâlcesc, se contrazic. Se pare, zic sătenii, că Sfântul Calinic nu și-a făcut publică intenția. Că a plecat așa cum venise și-apoi a revenit pe nepusă masă. Incognito, cum ar veni.
Și – iertat să-mi fie păcatul, dar așa e povestea – s-a îngrozit de ce a găsit. Orgie, o adevărată orgie, cu mâncare, băutură și femei.
Sursa: antenasatelor.ro