Ca bucureștean mă simt jenat când văd lista cu candidați la primărie. Presa dă ca aproape sigură candidatura lui Miron Mitrea din partea PSD. Mircea Geoană mai bate un cui în coșciugul proiectului de schimbare a partidului. Alături de Năstase, Mitrea este un simbol pentru guvernarea abuziv-coruptă de până în 2004. Dosarele deschise de DNA reflectă doar câteva dintre tunurile despre care se știe în presă. De pildă, modul în care Mitrea a obligat mai multe companii subordonate Ministerului Transporturilor să finanțeze asocierea cu Prima TV. Din combinație, patronul postului și amic al ministrului s-a ales cu o investiție consistentă și după ceva ani, când postul devenise profitabil, a returnat banii fără nici o dobândă. Bancă mai generoasă ca statul român nu există. Așa să tot faci afaceri.
Când am început la Centrul de Jurnalism Independent proiectul privitor la publicitatea de stat, un funcționar din minister mi-a scris cu rugămintea de a-i păstra anonimatul (nu mai lucrează acolo între timp). Îmi povestea despre feluritele scheme prin care se scurgeau banii, la ordinul direct și niciodată scris al consilierilor lui Mitrea. De pildă, diversele companii de la minister vânturau bani spre firmele strategilor de imagine Dan Andronic și Bogdan Teodorescu (azi strategi la liberali), bani care apoi ajungeau parțial la presă sub formă de publicitate. Cum funcționarii trebuiau totuși să justifice în vreun fel plățile, ne-am trezit prin ziare cu reclame la aeroportul Otopeni sau la portul Constanța, de se stricau oamenii de râs prin conferințele de presă când prezentam situația.
Orientat de sursa mea din minister (un om onest care se consuma nervos pentru că avea șefi tâlhari), am cerut informații în baza legii privind aceste contracte și au făcut un întreg circ până au dat ceva. Oricum, sumele de cumpărat ziare erau mizilicuri pe lângă marile tunuri imobiliare sau cele de la CFR. Acolo suntem deja în plin film cu mafioți. Fostul director de la CFR de pe vremea lui Mitrea este dispărut, nu știm dacă se prăjește la soare prin Antile sau se odihnește îngropat pe undeva în beton. Pe scurt, PSD ne oferă la primărie un Jimmy Hoffa autohton.
Când am aterizat în România acum câteva zile, mama m-a bătut la cap să merg acasă, în ”Sălăjan”, cartierul copilăriei mele. Mi-a spus: trebuie neapărat să vii să vezi ce a făcut Negoiță pe aici, e cu totul altfel. Și avea dreptate. Sectorul 3 din București are altă față. Cu toate acestea, PDL nu merge pe mâna excelentului primar Negoiță, dar ne propune un milițian incapabil să comunice omenește. Poate că Vasile Blaga a fost eficient la Ministerul de Interne, dar aceasta nu este o recomandare pentru primăria unui oraș care are nevoie de alt gen de administrație. Bucureștiul are nevoie de o dezvoltare comunitară, de proiecte care să revigoreze spațiile publice. Videanu a greșit pentru că a tratat capitala de parcă era șantierul de la Bumbești-Livezeni. Blaga seamănă mai mult cu Neculai Onțanu (tipul care pozează la OTV turnând asfalt) decât cu Liviu Negoiță. Mă uit în lista de afaceri a soților Blaga publicată de un ziar și văd doar genul de afaceri în care e bine să ai pile la stat ca să scoți bani. Nu e neapărat ceva ilegal acolo, dar nici o dovadă de spirit antreprenorial.
În rest, mai vedem o galerie de politicieni tineri care întruchipează chiar falimentul ideii de schimbare a generațiilor. Cosmin Gușă (fost PSD, fost PD, actual PIN), Aurelian Pavelescu (fost șef de minuscule formațiuni naționaliste, fost PD, fost PIN, actual PNTCD) și Codrin Stefănescu (fost revoluționar profesionist, fost PRM, fost PSD, actual PC). Toți traseiști, toți guralivi până la exasperare, toți produsele lipsei de imaginație a producătorilor TV, care ni-i bagă excesiv pe gât. Toți reprezintă nefericita idee că politica înseamnă ceva miștocăreală plus o doză de scenarită.
