Dacă săptămâna trecută, când rememoram un fragment din istoria urbei parcurgând aleile Cimitirului „Pacea” („Prin labirintul umbrelor”) pomeneam de lespedea spartă de mormânt cu blazonul Cantacuzinilor (lespede care, alături de monumentul funerar din fier forjat realizat la Paris, marchează locul de veci al prințului George Cantacuzino, marele logofăt al Moldovei), cu câteva zile în urmă, în Cimitirul „Sf. Simion” (aparținând Parohiei Bisericii Armene), m-am oprit în fața unui monument funerar care poartă blazonul nobiliar al baronilor Kapri.
Îngerul decapitat
Monumentul, cioplit cu măiestrie din gresie cenușie, pe care se înalță zvelt dar decapitat de o mână distrugătoare un înger cu aripile aduse la spate, marchează aproape central cimitirul care-a fost, cu cinci decenii în urmă, locul de joacă al copilăriei mele.
La vremea aceea, în vechiul cimitir, în care pătrundeam furișându-mă prin plasa de sârmă găurită a gardului, lespezile din piatră cu inscripții ciudate, încârligate în alfabet armenesc (dar și cu alfabet latin, în limbile română și germană), nu fuseseră încă dislocate din locurile lor, iar monumentele mâncate de trecerea timpului, acoperite cu mușchi și licheni, nu suferiseră încă rănile batjocoritoare de astăzi.
Pentru a face loc altor morminte, pietrele tombale, din cel mai vechi cimitir al Sucevei, au fost înlăturate, multe dintre ele samavolnic distruse, crucile cioplite din piatră – năruite de pe socluri – au fost frânte, iar plăcile din marmură și granit, cu inscripții purtătoare de informații prețioase, au fost sparte fie deliberat, fie în încercările de a le face dispărute, pentru ca un mormânt devenit anonim să facă loc altuia.
Recurs la istorie
A rămas printre câteva spărturi de piatră, stingher și dezonorat, acest monument cu blazonul baronilor Kapri.
Trebuie să fac recurs la istorie pentru a sublinia rostul și rolul pe care l-au avut armenii în Bucovina.
Armenii, trăitori în aceste locuri încă înainte de întemeierea Țării Moldovei, au rămas aici și după ocuparea austriacă și, pentru rolul lor în economia zonei, au fost susținuți de Curtea de la Viena.
La recensământul din 1775, guvernatorul militar Spleny menționa existența în Bucovina a 58 de familii de armeni, din care cea mai mare parte locuiau în târgul Sucevei.
Consiliul Aulic de Război s-a arătat însă interesat și a favorizat creșterea numerică a acestora, susținând cerințele lor de a întemeia o colonie armeană separată în zonă.
Deși această colonie nu s-a configurat, armenilor li s-au acordat o serie de privilegii legate în special de dezvoltarea economiei.
Primul negustor armean înnobilat
Unul dintre aceste privilegii a fost ridicarea interdicției pentru armeni de a cumpăra moșii în Bucovina.
Până atunci armenii fuseseră doar mari arendași. Ca urmare a achiziționării unor proprietăți funciare, ei au putut accede la titluri nobiliare.
La sfârșitul anului 1785, împăratul Iosif al II-lea ridică pe „neguțătoriul Bucovinii, Ioan Capri, și nu numai pe dumnealui ci și pe feciorii dumnealui, dară și pe toți copiii lor acei trupești, cum și pe strănepoții acestora, bărbătești și femeești…la cinste și boerie” acordându-i „diploma de boerie”, „semnul de peceți” (blazonul) și numindu-l (pentru că achiziționase mai întâi moșia Măriței) „Nemiș de Măriței”.
Ioan Capri (numele a fost ulterior schimbat în Kapri, potrivit grafiei germane) devenea astfel primul negustor armean înnobilat, fiind totodată și primul nobil bucovinean căruia i se recunoștea apartenența la starea nobiliară de cavaler al statelor supuse Coroanei austriece.
Blazonul sculptat în piatră
După înglobarea Bucovinei ca cel de-al 19-lea cerc administrativ în Galiția și primirea de către Ioan Capri a indigenatului galițian, ca nobil de Măreței (Edler von Marecey), s-a făcut (de către împăratul Leopold al II-lea) înălțarea în scara nobiliară la starea de baron.
Curtea de la Viena răsplătea astfel activitatea comercială de distribuire a produselor manufacturiere austriece atât în Bucovina cât și în afara granițelor imperiului, în Moldova, precum și faptul că s-au livrat cai și vite pentru nevoile armatei imperiale în condiții avantajoase pentru vistieria habsburgică.
În anul 1811, împăratul Franz al II-lea acorda baronilor Kapri deviza „INDUSTRIAE ET FIDELITATIS FRUCTUS” care poate fi văzută încă pe blazonul sculptat în piatră de pe monumentul funerar al lui Ignatz von Kapri din cimitirul armenesc sucevean „Sf. Simion”.