Nu, războiul pentru putere (de fapt războiul pentru bani) din PD-L, în perioada premergătoare evenimentului alegerilor interne, nu este o fantezie jurnalistică. El e dur, nemilos și așază în tabere care se urăsc de moarte tipi care până ieri au chefuit și au prăduit împreună. Fiindcă țara e prăduită, iar jaful nu putea fi făcut decât de cei care au, fără nici o scamă de opoziție, puterea deplină în mâini și în pix.
Nu prea pricepeam ce vor așa-zișii reformiști, numărați până la trei, în fapt Monica Macovei. Ca în snoava cu cei patru evangheliști care erau trei, Luca și Matei. Sarcina lor, evident venită pe scenariul scris de Cotroceni, era introducerea musai în statut a unor reguli moral restrictive. Cel care are atingere cu DNA-ul să fie scos pe tușă, oprit să candideze. Nu, nu e vorba de numitul Păsat! În esență e vorba de cel care și-a luat nasul la purtare vizând șefia partidului. Se vorbea deja apăsat de Blaga, singurul care râvnea, netezindu-și șansele prin întâlniri repetate cu conducerile locale ale formațiunii, funcția de președinte. Pentru mulți, alegerea lui devenea deja o certitudine. Acum avem certitudinea că spectacolul de sunet și lumini din vămi, coroborat cu înființarea tenacelui grup al „reformiștilor” și recitalul „sindicalistului” erau secvențe din îmbrâncirea lui Blaga către DNA. Și odată atins de bănuiala corupției, gata cu drumul glorios spre șefia partidului, alegere care nemulțumea vizibil, până la furie, stăpânul din Deal.
Blaga nu este, firește, un sfânt. Să nu uităm că el a fost dispecerul financiar al ultimei campanii electorale câștigate la mustață de Traian Băsescu. Prin mâna lui au trecut banii (se vorbește de cele mai mari sume puse la bătaie vreodată într-o campanie electorală din România), cei mai mulți dintre ei negri. De unde au venit, cei mai mulți, dacă nu din contrabandă? Geci, găleți, alimente, bani lichizi plătiți unor samsari electorali, autobuze, ciubucuri de colț de stradă și ciubucuri globale, afișe scumpe acoperind ca un cort România, deranjuri în străinătate. Se spune că banii oficial utilizați nu acopereau nici măcar un sfert din costul panourilor lui Băsescu. „Dacă nu-l aveam pe Blaga la Interne, s-a scăpat un pedelist, Ioan Oltean cred, nu câștigam alegerile”. Așa o fi, că doar vorbește din interiorul partidului și știe toată mizeria dedesubturilor acelei campanii făcute pe banii noștri, împotriva noastră.
De ce nu mai e bun Blaga? De ce nu-l mai vrea jupânul? Îi fură partidul și-l lasă un simplu pensionar al funcției prezidențiale? Băsescu vrea controlul deplin al PD-L și după expirarea ultimului său mandat și, să zicem, cu o Elena Udrea sau cu o Monica Macovei (aleg aproape la întâmplare niște nume dintre cei de încredere) la conducerea formațiunii, altfel ar respira, mult mai liniștit. Marile dezvăluiri făcute de un trepăduș sindical de la Interne, unele știute, întrețin focul sau doar dau scânteia începutului. Dosarul Blaga e scos de la naftalină și are multe file. Rețeta cu care președintele și-a pus la punct adversarii e utilizată din nou. Dacă Blaga își va turna cenușă în cap și va cădea în genunchi „în nemercinia mea, stăpâne, am mușcat, ca un câine, mâna care…” atunci lucrurile se încheie aici. Candidatura lui e oricum compromisă. Băsescu va transmite în plic cine trebuie să fie ales la șefia PD-L și așa se va petrece. Dosarul va fi repus la păstrare. Pe piață e doar coperta cu câteva vechi nelegiuiri și o mică schiță a cuprinsului.
Ieri, într-un taxi din București, am primit, ca de atâtea ori, lecția de elocințe a unui detectiv la volan. Aici, zice omul, se întretaie două cercuri, două circuite de bani. Un circuit, care se încheie cu Regele, o are pe Elena Udrea personaj cheie. Pe circuitul ăsta vin banii din marile afaceri gen ALRO, vin comisioanele grase din mânării statale. Celălalt circuit de bani, incluzând și colectările mărunte din vămi (bob cu bob se face spic), nu doar pe alea cu tirurile, îl au personaj cheie pe Blaga, poreclit și Vameșul, nu doar pentru că a fost șef de vamă cândva, ci pentru că el dirijează și se pricepe. La capătul circuitului e PD-L, Regina, așa cum s-a scris. Pe asta se bazează Blaga când vorbește cu sigla partidului în spate și în numele partidului. Că, după dijmuirile de rigoare, ceva a mai ajuns și la partid. Ei bine, cele două circuite fac flamă acum, se ating și ies scântei. De sus, stăpânul vrea un singur circuit al banilor. Pentru, nu-i așa, mai multă disciplină financiară, că doar ne reformăm și modernizăm! N-ar putea prelua de pildă Elena Udrea, că doar are de făcut atâtea investiții, și circuitul 2? De unde naiba știi toate astea? – l-am întrebat pe gureșul meu interlocutor. De ici, de colo! – mi-a răspuns zâmbind.
Da, nu știe bărbatul, ce știe tot satul! Oricum, românul, ca de obicei prostit și înșelat, se uită cu gura căscată la teatrul unde e pusă în scenă, în regim tragi-comic, viața lui eminamente tragică.
