După ce-am isprăvit facultatea de Geologie, cu diploma în buzunar și în geamantan c-o mîndrețe de salam, am descins la mina Valea Vinului, din Munții Rodnei. Trebuia să ofer țării zăcămintele pe care le aștepta de la mine.
Da, eram plin de speranțe, acest beteșug care atacă deseori creierul.
La locul meu de muncă am fost primit ca un mic fenomen: n-aveam pușcărie și știam o mulțime de lucruri pe de rost, ca de pildă ce populație are Bulgaria. Ca o recunoaștere a calităților mele, am fost imediat numit șefuleț, cu certe perspective de șef.
Eram atît de încîntat de mine, încît abia răspundeam la salutul munților. Mă și visam pe la marile întruniri științifice, conferențiind despre metodele de îmblînzire a zăcămintelor, în timp ce specialiști americani își notau conștiincios cuvintele mele.
***
Drumul spre confirmarea internațională trecea însă obligatoriu prin Mina Valea Vinului. Și, pentru că fără seriozitate nu se poate, am început să trîntesc absențe nemotivate unei subalterne, care chiulea sistematic de la slujbă. Și-ntr-o zi de ianuarie congelat, un maistru înțelept mi-a spus, în barul „Micul zăcămînt”:
– Bre ficior, apăi duduca de-o articulezi dumneata în condica de prezență, nu-i duducă de rînd, ci-i duducă de seamă, că se țîne cu directorul nost’. Io zîc să șăzi ghinișor!
Pe vremea acea, îmi plăcea să dau sfaturi, nu să primesc. Astfel că n-am șăzut ghinișor, ci am continuat s-o îndop cu absențe nemotivate pe duduca respectivă, la fel cum gîștele ghinioniste sînt îndopate cu grăunțe de proastă calitate.
***
Pierzîndu-și răbdarea, însuși directorul m-a invitat în biroul său. M-a omenit cu cel mai bun zîmbet și c-un whisky capitalist, din soiul „Black & White”. Mi-a vorbit despre plictiseala din zonă, m-a omenit c-un whisky, a pomenit de soția lui, care n-a fost mereu așa buhăită, dar ce folos, m-a omenit c-un whisky, a fredonat ceva vesel din studenție, m-a omenit c-un whisky, mi-a povestit despre colegii lui care au avut mai mult noroc, m-a omenit c-un whisky.
În final, sticla zăcea stoarsă și de ultima suflare, iar directorul mi-a explicat, în cuvinte simple, că pe lumea asta ostilă subalterna mea îi rămîne singura mîngîiere:
– E v-aș rămîne cît se poate de recunoscător dacă ai scuti-o de absențele matale. Nu moare planul de producție fără biata fată. La revedere și spor la muncă!
I-am mulțumit directorului pentru urare, răsplătindu-l c-o frază despre bucuriile sufletești și carnale, care se cer achitate din lefușoara proprie, nu din buzunarul patriei noastre.
*
La puțină vreme după aceasta, am avut onoarea s-o primesc în camera mea de nefamilist pe însăși amanta directorului. Cu degetele ei de amantă a extras din geantă un filon arămiu. Era, desigur, o sticlă de whisky „Black & White”, exploatată din zăcămîntul strategic al directorului.
Draga mea subalternă lansa ocheadă peste ocheadă, cu bucuria puștilor care umplu văzduhul cu balonașe de săpun. După ce ultimele ocheade s-au zdrobit de țintă, am aflat ce se petrecuse în mintea ei de amantă. Crezuse, săraca fată, că nemotivatele erau modul în care hotărîsem să-i fac curte. De aceea, nici nu s-a supărat pe mine. Mai mult, mi-a strecurat subtil că directorul ar putea fi trecut oricînd pe banca de rezerve, urmînd ca tricoul de titular să-l îmbrac eu. Asemenea directorului, și eu începusem să resimt plictiseala din zonă și fata nu era deloc urîtă, și chiar urîtă să fi fost.
Azi, cînd îmi amintesc întîlnirea, pot spune c-am avut de-a face cu cea mai importantă cumpănă din viața mea. Nici acum nu mă pot hotărî dacă să-mi regret sau nu alegerea.
Fiindcă am fugit ca un laș de avansurile fetei. Ea m-a așteptat un timp, după care, ca orice fire practică, m-a dat naibii. Și pentru că iubirea trebuie ținută la adăpost de micile mizerii, directorul a transferat-o la alt sector, în subordinea unui șef mai înțelegător cu sentimentele omenești de profunzime.
***
În toamnă, fosta subalternă mi-a înmînat cu demnitate o invitație la nuntă, propria ei nuntă. Cred că nimic nu le flatează mai mult pe amantele de profesie decît măritișul. Se mărita c-un tînăr inginer, proaspăt sosit la locul de muncă și, implicit, pe frontul ei erotic. Tînărul inginer a curtat-o trei zile, apoi i-a cerut mîna. Ei, da, acela om hotărît.
Am participat și eu la nuntă, o nuntă cu chiuituri și whisky „Black & White. Toată lumea bună din Munții Rodnei a ținut să participe, și mirii au adunat o mulțime de bani, ceea ce înseamnă că nunta a fost o reușită.
Nașul celor doi fericiți a fost, bineînțeles, directorul.
