– Mii de perechi de încălțăminte ies zilnic pe porțile fabricilor de aici, unde lucrează câteva sute de oameni
– Totul a început la mijlocul anilor ’80, când pantofii erau confecționați manual
– După 1990 s-a înregistrat o adevărată explozie de papucari, la un moment dat fiind înregistrate 240 de AF-uri care aveau acest obiect de activitate
– Cei care au rezistat economiei de piață au pus bazele unor fabrici importante, calapodul de lemn și mașinile de cusut manuale fiind înlocuite cu linii tehnologice și utilaje de sute de mii de euro
Au ajuns celebri în toată Românie plecând de la un calapod de lemn, câteva cuțite și câte o mașină de cusut Singer. Dacă acum aproape toată lumea a auzit de fabricile de încălțăminte de la Bivolărie, primii pași spre succes al celor care au rezistat economiei de piață au fost șovăielnici și cu nenumărate obstacole. Puțini știu că cei care acum au societăți cu cifre de afaceri de sute de miliarde de lei vechi anual au plecat la drum cu câțiva lei împrumutați. Munca manuală și rudimentară de la mijlocul anilor ’80 și începutul anilor ’90 a fost deja uitată, iar pantofii care ajung acum pe piață sunt apanajul industriei moderne, cu utilaje aduse din străinătate și care costă sute de mii de euro.
La Bivolărie funcționează acum patru mari fabrici de încălțăminte. Este vorba de Marelbo, Nicolis, Lidoro și Incar. O a cincea, Denis, și-a mutat sediul la Suceava în urmă cu câțiva ani, dar începuturile au fost tot pe meleagurile din Bivolărie. Aceste firme sunt doar câteva din cele care au plecat la drum în urmă cu peste 20 de ani. Erau vremuri tulburi, când orice activitate era controlată de stat. La fel s-a întâmplat și cu producția de papuci din zona Vicov. Pentru că vânzarea de pantofi, celebrii “oteri”, mergea foarte bine în piețele din județ și nu numai, tot mai mulți localnici s-au apucat de această meserie. După 1990 a fost o adevărată explozie de producători particulari. De exemplu, în 1995, erau înregistrate 240 de asociații familiale care aveau ca obiect de activitate producția de încălțăminte. Sita a cernut și din cei mulți puțini au fost cei aleși. Așa se face că acum firmele care au rezistat s-au dezvoltat exponențial, ajungând să aibă sute de oameni angajați cu carte de muncă și producții de până la 2.000 de perechi de încălțăminte la zi.
– O afacere de success începută cu 1.700 de lei de împrumut
Marelbo, firma cea mai mare care activează în acest moment la Bivolărie are 400 de salariați și o cifră de afaceri anuală de circa 240 de miliarde de lei vechi. Până să ajungă aici, Aurel Bobu a trecut prin încercări dificile. Povestește că lucrul care l-a marcat cel mai tare a fost incendiul care a mistuit casa familiei sale când avea doar un an. Nu-și amintește nimic din acel eveniment nefericit, dar mama sa i-a povestit că a fost la un pas de moarte. Fusese uitat în casa care ardea și în ultima clipă mama l-a aruncat pe geam, într-un strat cu flori. “Am rămas pe drumuri atunci. Ne-a ajutat o vecină, care ne-a dat câteva haine și o oală cu cârnați. Tata a împrumutat 15.000 de lei pentru a reconstrui casa și familia a fost datoare toată viață. Acest lucru a fost ca o povară pentru mine”, își amintește Aurel Bobu despre tinerețea zbuciumată pe care a trăit-o. În afacerile cu pantofi a intrat imediat după armată. Tatăl său l-a dat ucenic la un pantofar celebru din Vicovu de Sus, Costănel Băhnean. Ceea ce trebuia să învețe într-un an și jumătate a deprins în doar 6 luni. A intrat apoi în afaceri de unul singur. Cu 1.700 de lei, bani împrumutați de la o cunoștință, a plecat la Timișoara de unde a cumpărat o mașină de cusut Singer. “Prima pereche de pantofi am făcut-o pentru mama mea. A avut așa un success încât vecinii și cunoștințele mi-au adus comenzi foarte multe. În câteva luni nu am mai putut face față și am luat mai mulți ucenici, astfel încât la un moment dat aveam vreo 40 de persoane care învățau de la mine și care apoi și-au deschis propriile afaceri”, a povestit actualul patron al fabricii Marelbo. Aurel Bobu își amintește cum mergea cu marfa în piețele din Vatra Dornei și Pașcani, iar ca urmare a cererilor tot mai mari, după 1990 a început să-și dezvolte afacerea. 1994 a fost un an de cotitură pentru Aurel Bobu. Și-a înființat o firmă și, conform legislației de la acea vreme, a beneficiat de scutirea pe impozit pentru o perioadă de 5 ani. Anul următor a plecat din nou la Timișoara împreună cu fratele său, Viorel. Auziseră că societatea de încălțăminte Guban fusese cumpărată de un investitor italian care a adus propriile utilaje. Așa și era. Vechile utilaje scoase de italieni în curte au luat drumul Bivolăriei. “Atunci am început industrializarea în adevăratul sens al cuvântului. Numărul angajaților a crescut de la 10 la 40, iar activitatea a început să meargă din ce în ce mai bine”, a spus Aurel Bobu. Al doilea pas important a fost făcut în 2001, când societatea a beneficiat de un împrumut din partea Agenției de Dezvoltare Nord-Est pentru retehnologizare. Au fost aduse utilaje moderne din Italia și Germania, care au permis creșterea producției. Ultima linie tehnologică a ajuns în sediul societății acum câteva săptămâni, iar de la 1 august a intrat în activitate. A costat aproape un milion de euro, iar cu ajutorul acestui utilaj pe poarta societății ies acum zilnic 2.000 de perechi de încălțăminte, comparative cu 20 de perechi în 1989 sau 300-350 în 1995.
– Calapodul de lemn stârnește acum zâmbete
Pentru frații Aurel și Viorel Bobu, afacerile merg acum ca unse. Dacă firma Marelbo, patronată de Aurel Bobu are 400 de angajați, Nicolis, acolo unde administrator este Viorel Bobu, dă de lucru pentru 150 de persoane. Nici unul dintre ei nu uită cum a început. “Cu calapodul de lemn, cu cuțite și cu câte o mașină Singer. Țin minte că trebuia să cârpim calapodul pentru că din cauza folosirii îndelungate era plin de găuri la sfârșitul zilei. Calapoade nu mai am, dar mașina de cusut Singer cu care am plecat la drum o s-o păstrez toată viața”, a spus Aurel Bobu. Acum, locul calapodului rudimentar de lemn a fost luat de o mașină modernă, în valoare de 100.000 de euro. Totul se face electronic, iar vremurile când lucrul manual era de bază au apus definitiv.
– Concurența i-a ridicat la acest nivel
Atât Viorel cât și Aurel Bobu spun că au reușit în afaceri datorită concurenței. “Dacă nu era concurența probabil că nu am fi progresat atât de mult cantitativ și calitativ. Chiar dacă sunt în concurență cu fratele meu pot spune că uneori ne consultăm în anumite probleme”, a declarat Viorel Bobu. Chiar dacă au același obiect de activitate, fiecare dintre cei doi frați a optat pentru propriul sistem de distribuție a mărfii. Astfel, firma Marelbo a mers pe o colaborare cu un mare lanț de magazine din țară, dar și pe înființarea de magazine proprii. O bună parte din producție merge și în exterior, în țări precum Italia, Spania, Suedia sau Ungaria. “Mai nou avem comenzi și din Cehia. Aici ni s-a cerut o perioadă de doi ani garanție pentru încălțămintea comercializată și am fost de acord, chiar dacă în restul țărilor Uniunii Europene oferim garanție doar 6 luni”, a explicat Aurel Bobu. De cealaltă parte, Viorel Bobu spun că lucrează doar pe comenzi și preponderant pentru piața internă, toată marfa având destinații exacte. Dacă firma Nicolis are o cifră de afaceri de aproape 100 de miliarde de lei vechi, Marelbo are o cifră de afaceri de 240 de miliarde de lei vechi. Practic, în total cei doi frați fac afaceri de peste 10 milioane de euro anual.
– Sătenii, mulțumiți că au locuri de muncă la fabricile de încălțăminte
Frații Bobu cred că o parte din succesul afacerilor pe care le derulează a fost garantat de seriozitatea de care au dat dovadă, atât în relațiile cu partenerii cât și cu proprii angajați. “În această vară angajații de la fabrica mea au avut două săptămâni de vacanță. La final s-au întors toți, mai puțin unul care a plecat în Irlanda. Eu sper că i-am motivat suficient pe oameni pentru a rămâne în firmă și în timp m-am convins că am acționat așa cum trebuie”, a mărturisit Viorel Bobu. Și oamenii din sat sunt mulțumiți de existența fabricilor de încălțăminte din Bivolărie. “Cum să nu fie bine pentru noi. Are lumea un loc de muncă, aici acasă. Nu mai trebuie să meargă până la Rădăuți sau cine știe pe unde pentru a avea cu ce trăi. Să se mai deschidă și alte firme”, a spus Pârghie Costan, un bătrân din Bivolărie. Opinia este împărtășită și de un alt sătean, Tanistru Costan, care spune cu mândrie că Bivolărie este cel mai frumos sat, iar papucarii au partea lor de contribuție pentru acest aspect. “Vezi să scrii frumos despre noi, că altfel mă supăr”, mă amenință cu zâmbetul pe buze nea Tanistru nu înainte de se uita de sus spre satul său. Cunoscut ca unul dintre cele mai bogate sate din județ, în Bivolărie casele moderne se ridică la foc automat. Ritmul construcțiilor este atât de susținut încât în scurt timp casele tradiționale vor fi de domeniul trecutului.
Fabricile de încălțăminte rotunjesc veniturile Primăriei Vicovu de Sus
Pentru Primăria din Vicovu de Sus existența fabricilor de încălțăminte înseamnă pe lângă prestigiul adus și bani la buget. “Din taxele pe care le încasăm și din partea care ne revine din coeficientul din impozitul pe salarii la bugetul local se adună o sumă consistentă. În plus sunt și locuri de muncă, ceea ce este un lucru important pentru o comunitate”, a declarat Gheorghe Schipor, primarul din Vicovu de Sus. Acesta spune că fabricile de încălțăminte au contribuit și la menținerea localnicilor acasă. “Dacă în alte localități sunt foarte multe persoane plecate la muncă în străinătate, la noi procentul este mult mai mic. Din peste 14.000 de locuitori cred că în jur de 3.000 sunt plecați”, a estimate primarul Schipor.
