Pe timpul comunismului, cetățeni ai Republicii Populare Polone obișnuiau să practice un turism comercial sau, mai curând, un comerț turistic. Intrau în țara noastră prin nord, pilotând micile lor mașini „Polski Fiat” – care imitau până la confuzie italianul Fiat 500 – opreau în bazarul Sucevei și deschideau portbagajul, de unde scoteau spre vânzare mărfurile, axate pe țigările Marlboro, pe cafea, pe blugi și alte produse, foarte râvnite pe la noi.
Odată stocurile golite, cu mașinuțele „Polski Fiat” mult ușurate, polonezii se deplasau la Iași, unde schimbau, la studenții străini sau la bișnițarii autohtoni, leii în dolari. Apoi, se întorceau la cășile lor din Polonia prietenă, numărau banii, puneau deoparte profitul, iar restul îl reinvesteau, reluându-și turismul comercial sau, mai curând, comerțul turistic. Și tot așa. Turiștii comerciali „made in Poland” erau, în România, o prezență pitorească și, mai ales, utilă.
Din păcate pentru ei, bișnițarii români, la care polonezii schimbau leii pe dolari, s-au gândit la un moment dat la o șmecherie, realizată în cârdășie cu milițienii, căci infractorul și omul legii au avut mereu la noi relații prietenoase, de respect și avantaj reciproc. Astfel, imediat ce schimbul „lei-dolari” se realiza, apăreau ca din senin milițienii, care, cu o falcă în cer și una în pământ, confiscau valuta. Totuși, cu un rest teatral de umanitate, îi iertau pe polonezi, cărora nu le întocmeau cuvenitele procese-verbale, deși traficul de valută era ilegal și se pedepsea destul de nasol. După care, la un colț ferit de priviri indiscrete, bișnițarul și milițianul făceau dolarii confiscați pe din două. Jumătate bișnițarului, jumătate milițianului… Fiecare escroc cu partea lui.
Am avut curiozitatea să urmăresc destinele a doi astfel de bișnițari. Amândoi sunt azi mari, foarte mari oameni de afaceri. Unul dintre ei, proprietarul unui ziar de scandal, e și prieten la toartă cu primul bețivan ca importanță al țării, știți desigur la cine mă refer. La un moment dat, chiar i-a acordat acestuia sfatul său, când a fost vorba de identitatea unui viitor ministru de Interne.
Un sfat competent, să recunoaștem. Ca de la infractor la infractor.
