– Cunoscută de localnici sub numele de „Troița”, denumire pe care a primit-o pe vremea când era biserică de familie, lăcașul de cult are un mini-muzeu ce păstrează fondul personal al familiei Scriban
– Într-un spațiu care nu are calitate de muzeu se află veșmintele originale purtate de ctitorii acestei biserici, un Hrisov din 1758, icoane realizate de zugravul rus care l-a inițiat în pictură pe Nicolae Grigorescu, și foarte multe documente în original
– Neofit Scriban, membru în Divanul Ad-Hoc, și fratele său, Filaret Scriban, magistrat în teologie, titlu obținut la Kiev, sunt considerați unii dintre cei mai mari cărturari pe care i-a dat Bucovina la sfârșitul secolului XVIII
Biserica „Sfânta Treime” din Burdujeni – sat, „Troița”, cum se numea la înființare, pe când era biserică de familie, este ctitoria fraților Scriban, Filaret și Neofit, unii dintre cei mai renumiți cărturari, teologi, episcopi ai sfârșitului de secol XVIII, pe care i-a dat Bucovina.
În urma răpirii Bucovinei de către austrieci, în anul 1775, pe când era domnitor al Moldovei Grigorie Ghica Gheorghe, râul Suceava a devenit hotar, iar localitatea Burdujeni a fost izolată de orașul Suceava, sortit să fie punct de frontieră. După răscoala ardeleană din anul 1784 condusă de Horia, Cloșca și Crișan, viața locuitorilor din Burdujeni s-a schimbat, pentru că aici s-a înființat un târg pentru valorificarea produselor agricole, dar și a animalelor. În acea perioadă de restriște, grupuri de români și armeni din Transilvania și Bucovina s-au refugiat în părțile Burdujeniului, înființând aici așa zisele „dughene” pentru care plăteau mănăstirii în natură, prin ceară sau galbeni, și până-n 1864 locuitorii de aici au fost considerați clăcași.
Printre locuitorii de origine ardeleană veniți din Transilvania s-a numărat și familia preotului Ioan Artimescu – Scriban din Câmpulung Moldovenesc, care s-a stabilit la Burdujeni. Ioan Scriban a fost slujitor la mănăstirea Teodoreni, și a avut patru copii: Sofia, Gavriil, Vasile și Nicolae. Vasile – „Filaret” (1873) și Nicolae – „Neofit” (1884) s-au dovedit a fi unii dintre cei mai iluștrii teologi, arhierei, pedagogi pe care i-a dat Bucovina la acea vreme.
– 137 de obiecte de patrimoniu și 468 de documente în original
„Troița”, biserica construită în anul 1851, s-a transformat de-a lungul istoriei din biserică de familie (a Scribanilor) în biserică parohială, ce păstrează un fond personal al familiei Scriban, corespondență originală, documente dintre anii 1758 – 1881, circa 468 de exemplare. Preotul paroh al Bisericii „Sfânta Treime” de aproape 21 de ani, Adrian Pîrlac, ne-a spus că Filaret Scriban a avut o prietenie cu Alexandru Sturza, care, din simpatie, l-a înzestrat cu o avere de 20 de hectare de pământ, în localitatea Bucium – Iași, iar Filaret Scriban l-a donat la rândul său Bisericii Sfânta Treime. „Dorința acestui mare cărturar, conform testamentului lăsat pe 23 martie 1873, a fost ca rămășițele sale pământești să se odihnească în pronaosul bisericii care este ctitorită de el”, ne-a explicat părintele Pîrlac.
Deși la această biserică există 137 de obiecte de patrimoniu de o importanță majoră: veșminte originale pe care le-au purtat cei doi arhimandriți, icoane, tablouri pictate de pictori cu renume, bibliotecă cu manuscrise, 468 de documente în original, cărți de cultură, corespondență – scrisori originale între Neofit Scriban și Mihai Kogălniceanu, Mitropolitul Andrei Șaguna, Eftimiu Murgu (care i-a fost lui Neofit profesor de filosofie și tot el l-a numit, în urma unui concurs, profesor de etică, morală și filosofie la Seminarul de la Socola), locația în care sunt ele depozitate nu are statut de muzeu.
„Chiar anul trecut am făcut inventarierea tuturor obiectelor de patrimoniu pe fișe, dar și pe suport electronic, tocmai din considerentul că sunt de mare valoare, și trebuie ținute cu mare grijă. Locația în care sunt depozitate este securizată (alarmă), se face pază aproape permanent și spațiul beneficiază de ventilație naturală, pentru păstrarea în bune condiții a tuturor obiectelor vechi. Gândiți-vă că există în acest muzeu, eu așa îl numesc, muzeu, un Hrisov de la 1758 și multe alte documente de mare valoare istorică, care ar putea fi vizitate de foarte multă lume, dacă biserica ar intra în circuit turistic”, ne-a povestit părintele paroh.
Lada cu documente, ferecată cu nouă lacăte
În încăperea care ține loc de muzeu se află și o ladă metalică care este prevăzută cu un sistem de închidere foarte inedit: nouă lacăte care se pot deschide doar cu o singură cheie, dintr-un singur loc. Se presupune că această ladă a transportat documente importante la vremea când era folosită, chiar se spune că însuși domnitorul Alexandru Ioan Cuza ar fi dus documente ale țării în această ladă de mare siguranță. Până acum câțiva ani, 1994, un fântânar al satului Burdujeni, care ajuta mult și biserica, știa cum să deschidă dintr-o singură mișcare cele nouă lacăte. El a murit la 84 de ani, fără să spună secretul cheii și altui sătean, astfel că, în acest moment, deși lada este goală, ea nu poate fi deschisă de nimeni altcineva.
– Icoane semnate de zugravul Klladec, inițiatorul lui Nicolae Grigorescu
În micromuzeul de la Biserica „Sf. Treime” există câteva icoane executate de pictorul Klladec, de origine rusă, despre care se spune că a fost zugravul care l-ar fi inițiat în pictură și pe Nicolae Grigorescu. Toată zestrea pastorală a fraților Scriban se află la această biserică. Se spune că Biserica „Sfânta Treime” a fost ridicată după moartea părintelui Ioan Scriban, care a decedat în urma unei boli incurabile – holera, care a măcinat foarte mulți săteni din Burdujeni în timpul revoluției din 1848, și ale căror trupuri neînsuflețite nu au fost primite în cimitirul sătesc. Văzând aceste lucruri, frații Scriban au donat pământul lor pentru amenajarea unui cimitir și pentru ridicarea unei biserici. Se spune că deși Preotul Ioan Scriban a slujit la Mănăstirea Teodoreni, la moartea sa călugării de la mănăstire nu au lăsat să se tragă clopotele. Alții spun că din cauza bolilor, a ciumei, holerei, călugării s-au izolat și nu primeau pe nimeni din afară. Ioan Scriban a fost înmormântat în curtea bisericii, mormântul păstrându-se până astăzi. În cei 156 de ani de când a fost construită, după cum ne-a spus părintele paroh Pîrlac, biserica fraților Scriban nu a suferit schimbări arhitecturale, ci numai lucrări de restaurare.
– Arhimandriții Filaret și Neofit Scriban, pictați în mărime naturală la intrarea în biserică
Biserica „Sf. Treime” din Burdujeni – sat a fost ridicată din piatră de carieră, are formă de cruce și este compartimentată în patru părți: pridvor, pronaos, naos și altar. Clopotnița este ridicată deasupra pronaosului.
Se spune că atât de credincioși au fost cei doi frați Scriban, încât atunci când se construia biserica „au colindat satele din împrejurimi, purtând pe spate cruci grele de lemn, propovăduind credința, morala și înțelepciunea religiei ortodoxe”, după cum reiese și din monografia comunei Burdujeni, scrisă de Elena Costache Găinariu (București 1936). În interiorul bisericii, lângă ușa din dreapta se află cripta familiei Scriban, dar Ioan Scriban are mormântul în curtea bisericii. „Gropnița” din biserică este acoperită cu o placă de marmură albă. Deasupra ușii de la intrarea în biserică, într-un cadru pătrat adâncit în perete stă scris anul zidirii bisericii 1851. În interiorul bisericii se mai află pictate două portrete în mărime naturală, așezate față în față, cu figurile arhimandriților Filaret și Neofit Scriban.
Școala Generală Nr. 6 din Burdujeni se va numi Neofit Scriban
Preotul Adrian Pîrlac ne-a spus că a propus Școlii Generale Nr. 6 din Burdujeni sat ca la aniversarea, în acest an, a celor o sută de ani de la înființare, să preia numele lui Neofit Scriban, măcar în acest fel copiii, tinerii, dar și cei vârstnici, să se intereseze despre cine au fost Scribanii, ce au lăsat în urmă, în istoria acestui popor. Cea mai mare dorință a părintelui paroh, dar și a sătenilor din Burdujeni este ca biserica pe care o slujesc, muzeul lor să intre în circuitul turistic, pentru că este un loc în care s-a scris istorie, și există multe dovezi în acest sens.
Filaret Scriban – „Magistrat în teologie” la Kiev
Filaret Scriban s-a născut în anul 1811, în satul Burdujeni – Suceava, într-o familie de preot, și a decedat pe 23 martie 1873, la Iași.
Studiile și le-a făcut la Gimnaziul Vasilian și Academia Mihăileană din Iași (1830-1837), paralel fiind profesor la școala normală de la „Trei Ierarhi” (1834-1837), apoi profesor suplinitor la Academia Mihăileană (1837-1839).
Filaret Scriban a făcut studii și la Academia duhovnicească din Kiev (1839-1842), unde a obținut titlul de „magistru în teologie”. A fost călugărit în Lavra Pecerska din Kiev și hirotonit ieromonah în 1842. Profesor și rector al Seminarului de la Socola (1842-1860) și egumen al mănăstirii Socola, himandrit (1843), arhiereu titular de Stavropoleos (1852), luptător activ pentru Unirea Principatelor, membru în Divanul Ad-Hoc (1857), profesor la noua Facultate de Teologie a Universității din Iași (1860-1863), Filaret Scriban s-a pensionat în 1863, și s-a retras la Socola. El se numără printre cei mai mari oameni de cultură, teologi pe care i-a dat Bucovina la sfârșitul secolului XVIII. În anul 1865 s-a pus în fruntea „Luptei pentru canonicitate”, alături de fratele său Neofit.
Neofit Scriban, membru în Divanul Ad-Hoc – 1857
Neofit Scriban, fratele lui Filaret Scriban, s-a născut în anul 1808, în Burdujeni – Suceava, și a decedat la 9 octombrie 1884. A învățat la mănăstirea Todireni (Burdujeni), s-a călugărit la Gorovei (1827), a fost preot ieromonah la „Sf. Trei lerarhi” din lași (1833), făcând – paralel – studii la Gimnaziul Vasilian și la Academia Mihăileană din Iași, apoi la Colegiul Național „Sf. Sava” din București (1838/1839). Neofit Scriban a fost preot și predicator la Mitropolie, „catchet” la „școlile publice” de la „Sf. Trei lerarhi” și protosinghel (1839-1840), profesor de „științe religioase și limba elină la școala națională” din mănăstirea Neamț (1843-1846). Neofit a fost și un luptător pentru Unirea Principatelor, membru în Divanul Ad-Hoc (1857), arhiereu titular de Edessa (1862), locțiitor de episcop la Argeș (1862-1865). La 11 mai 1865 a fost numit episcop eparhiot, prin decret semnat de Alexandru Ioan Cuza, dar refuză numirea, punându-se în fruntea „Luptei pentru canonicitate”. La fel ca și fratele său Filaret Scriban, Neofit este autorul mai multor manuale didactice, traduceri, cuvântări, poezii, broșuri, note de călătorie, articole, care se găsesc la micromuzeul din Burdujeni.
