Biserica Ortodoxă oprește căsătoria până la gradul al VII-lea de rudenie

Nunta este cea mai veche Taină a Bisericii, întemeiată de Dumnezeu încă din Rai. Ea stă la temelia familiei, a lumii întregi. Trăinicia familiei depinde și de respectarea principiilor morale ale Bisericii noastre. De aceea, tinerii ce vor întemeia o familie sunt datori să cunoască anumite reguli canonice pentru a putea primi Taina Sfintei Cununii.
În limbajul dreptului bisericesc și civil, aceste reguli canonice le găsim și sub numele de impedimente. Impedimentele la căsătorie, după conținutul sau întinderea lor, se împart în impedimente absolute și impedimente relative. Cu privire la efecte, căsătoria încheiată cu nerespectarea impedimentelor absolute este nulă, iar cea încheiată cu nerespectarea impedimentelor relative rămâne valabilă.
Impedimentele relative rezultă, în general, din raporturile de rudenie. Gradele de rudenie sunt de patru feluri: rudenia fizică – este legătura ce se creează prin actul fizic al nașterii, numită consângenitate; rudenia ce se creează prin actul căsătoriei, numită cuscrie sau afinitate; rudenia spirituală – este legătura care ia naștere prin actul primirii la Sfântul Botez, numită nășie; și rudenia prin adopțiune, numită înfiere.
Consângenitatea este rudenia care se stabilește între două persoane prin descendența uneia din cealaltă sau prin descendența a două sau mai multe persoane dintr-o persoană, ca autor comun. În primul caz, consângenitatea formează o linie directă care poate fi ascendentă – fiu, tată, bunic, străbunic etc. – sau descendentă – tată, fiu, nepot, strănepot etc. În cazul al doilea, consângenitatea formează linii paralele colaterale pornind de la autorul comun, adică: frați, veri primari, veri de-al doilea etc.
Raportul de rudenie între două persoane se stabilește după numărul nașterilor existente între ele, fiecare naștere fiind socotită un grad. Astfel, între tată și fiu este un grad, între bunic și nepot sunt două grade etc. Între doi consângeni în linie colaterală, raportul de rudenie se stabilește după numărul nașterilor existente în fiecare linie față de autorul comun, care nu se ia în calcul; astfel: frații sunt consângeni în gradul II, verii primari în gradul IV, verii secundari sau „de-al doilea” în gradul VI, unchiul și nepotul în gradul III etc. Abia verișorii „de-al treilea” se pot căsători.
Consângenitatea constituie impediment la căsătorie, în linie directă în mod absolut, la infinit, iar in linie colaterală până la gradul al IV-lea (Can. 54 Trulan). Aceste impedimente sunt prevăzute și în Sfânta Scriptură (Lev. 18, 6-14; 20, 11-14; Matei, 14, 4) și sunt socotite de drept divin, iar căsătoriile încheiate împotriva acestor opriri sunt calificate ca „nelegiuite” sau ca „incest”.
În Biserica Ortodoxă, impedimentele la căsătorie între consângeni din linie colaterală au fost extinse până la gradul al VII-lea, prin hotărâri ale patriarhilor de Constantinopol, în cadrul unor sinoade. În Bisericile Ortodoxe autocefale, fiecare episcop în eparhia sa poate acorda dispense în cazuri excepționale pentru căsătoriile încheiate civil între asemenea rude, dacă acestea n-au putut fi determinate să nu se căsătorească civil, legislația civilă neoprind căsătoria între consângeni de asemenea grade (V-VII), ci numai până la gradul al IV-lea. (Constantin Popa)