Biserica Ortodoxă, credincioasă rânduielilor ei tra¬diționale privitoare la post

Pentru Biserica Ortodoxa postul are o mare importanță în ceea ce privește anul liturgic sau bisericesc, fiind legat strâns de marile sărbă¬tori creștine. Nu putem să concepem învierea (Paștele), Crăciunul (Naș¬terea Domnului), Adormirea Maicii Domnului sau sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel fără post. Însemnătatea acestor mari sărbători creștine, ca și a altora cum sunt: Înălțarea Sfintei Cruci, Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul sau Boboteaza, nu poate fi sesizata și apreciata fără postul care le precede sau cu care se prăznuiesc. Bucuria acestor sărbători, cu rol central în viața credincioșilor, nu ar putea fi gustată din plin fără post. Așa cum, la capătul unui urcuș anevoios pe un munte, ne apare frumusețea încântătoare a panoramei văilor și împrejurimilor, la fel apar bucuriile marilor praznice bisericești după perioadele de urcuș duhovnicesc ale posturilor. A desființa, a diminua sau a nu da impor¬tanță acestor posturi înseamnă a nu socoti sărbătorile însele, de care sunt legate, înseamnă a strica un echilibru deja stabilit între post și sărbă¬toare. La acestea se adaugă și faptul că de posturi sunt legate unele rânduieli specifice de cult inserate în cărțile de ritual întrebuințate în aceste perioade, ceea ce ar presupune și o modificare sau o adaptare a lor.
Mai mult chiar, în viața creștinilor ortodocși posturile care preced marile sărbători au o importanță cu totul deosebită pentru că de ele este legat unul din actele centrale pe care ei le îndeplinesc în biserică, și anume împărtășirea cu Sfântul Trup și Sânge al Domnului, Taina cea mai importantă prin care noi primim pe însuși Mântuitorul Hristos în ființa noastră. Pentru creștinul ortodox nu se poate concepe împărtășire fără post. Respectarea postului este o condiție esențială pentru împărtășirea cu vrednicie. Ea este și o obligație prescrisă de poruncă a patra biseri¬cească prin care ni se cere „să ne spovedim și să ne cuminecăm în fie¬care din cele patru posturi mari de peste an, ori dacă nu putem, cel puțin o dată pe an, în postul Sfintelor Paști”. Nu ne putem împărtăși decât cu respectarea acestor posturi. Post, pocăința, împărtășire sunt trei acte care se întregesc și se condiționează reciproc.
Iată de ce Biserica Ortodoxa rămâne credincioasă rânduielilor ei tra¬diționale privitoare la post, acordându-i acestuia importanță cuvenită în viața credincioșilor. Nu se poate și nu trebuie sacrificată sau atinsă o instituție bimilenară a Bisericii pentru motivul că numărul postitorilor s-a împuținat. A încerca și a opera o reformă a rânduielilor privitoare la post înseamnă a schimba una din instituțiile și practicile care conferă Ortodoxiei o notă specifică. Așa cum rânduielile și formele de cult, care exprimă dogma sau adevărurile de credință, nu pot și nu trebuie schim¬bate, la fel nu pot și nu trebuie schimbate nici cele privitoare la post. Ele fac parte din tezaurul tradițional milenar al Bisericii, care își justifică și locul și importanța.
În concluzie, prescripțiile bisericești privitoare la post trebuie păs¬trate așa cum sunt ele, fără să se introducă în ele vreo modificare. Pentru cazurile în care creștinii nu pot să respecte aceste prescripții, pe motiv de boală sau datorită unor condiții deosebite de climă, imposibilității pro¬curării alimentelor de post sau contextului social, în care trăiesc și mun¬cesc, să se lase la latitudinea Bisericilor Ortodoxe locale să stabilească limitele și modul aplicării iconomiei cu care ierarhii și preoții duhovnici trebuie să lucreze în situațiile speciale, generale sau particulare, pentru că instituția postului să rămână cu importanța pe care a avut-o întot¬deauna în viața Bisericii. (Pr. Prof. Dr. Nicolae D. NECULA)