– La numai trei kilometri de drumul județean care traversează comuna Udești se ridică în mijlocul pădurii Biserica Mănăstioara
– Legenda spune că această biserică ar fi fost construită de domnitorul Moldovei din lemnul unui stejar în care s-a ascuns atunci când, copil fiind, a fugit de ucigașii tatălui său, voievodul Bogdan
„În satul Plăvălari, nu departe de Reuseni, este o biserică mică de lemn în pădure, ce-i zice a lui Ștefan cel Mare. Tradiția spune că, pe când Ștefan era un flăcăiandru, a fost luat de tatăl său, Bogdan Vodă, la o nuntă în satul Reuseni. Noaptea, însă, în toiul nunții, a năvălit pe neașteptate Petru Aron, fratele domnului, cu o ceată de oșteni și, prinzându-l pe Bogdan, l-a omorât. Ștefan atunci, de frică, a fugit și s-a ascuns în pădure, într-un stejar. Zadarnic l-au căutat oamenii lui Petru Aron ca să-l omoare și pe el, că nu l-au mai găsit.
După ce a ajuns domn al Moldovei, Ștefan a ridicat aici, din lemnul stejarului în care și-a aflat scăpare, o biserică, în amintirea acestui fapt.”
Pentru foarte mulți dintre noi această mică istorioară nu reprezintă decât una dintre multele legende create în jurul domnitorului Moldovei, Ștefan cel Mare. Cu toate acestea însă, pentru cei care locuiesc în micul cătun Mănăstioara, din comuna suceveană Udești, legenda se transformă în realitate, având alături de ei biserica Mănăstioara construită din copacul în care s-a ascuns marele domnitor în momentul în care era urmărit de ucigașii tatălui său. Uitată de lume, pe un deal în mijlocul unei păduri tinere, și la doar 3 kilometri de drumul județean care străbate comuna Udești, se ridică biserica ce „poartă pe umerii săi” legenda stejarului lui Ștefan cel Mare.
– Specialiștii nu au determinat încă vechimea exactă a bisericii
Fără doar și poate, biserica de la Mănăstioara este una dintre cele mai vechi din județul Suceava. Cu toate acestea, nici până în momentul de față, nimeni nu poate să precizeze care este vechimea exactă a micului lăcaș și nici dacă a fost construită de către Ștefan cel Mare din lemnul copacului în care s-a ascuns. Cert este că pentru cele câteva zeci de suflete care locuiesc în cătunul Mănăstioara, acest lăcaș de cult este „moștenirea” lor de la Ștefan cel Mare, păstrând vie legenda ce s-a construit în jurul ei. La fel de incontestabilă este frumusețea bisericii. Chiar dacă la începutul anilor 1900 a fost restaurată și acoperită cu scânduri pentru a o proteja, cei care îi calcă pragul pot să observe frumoasele sculpturi făcute în lemnul de stejar, vechi de câteva secole. Mai mult, deși a fost restaurată, vizitatorii pot observa că inițial biserica a avut o cu totul formă, din doar două încăperi și un cerdac, făcând astfel și mai credibilă legenda potrivit căreia a fost construită doar din lemnul unui copac. Așa cum spune primarul comunei Udești, Mihai Morariu, într-un document vechi, întocmit înainte de restaurarea ei, se poate citi că „biserica are doar două despărțituri, din altar și din staulul bărbaților. Iar staulul pentru femei lipsește. Altarul este despărțit de staulul bărbaților prin iconostas, care are șase rânduri de icoane și numai două uși. Biserica este de 7,35 metri lungime, 3,15 metri lățime și în amândouă despărțiri se află podea de scândură. În intrare se deschide un acoperământ de șindrile, care reprezintă un cerdac din stejar”. Cu toate acestea, așa cum am mai spus, nimeni nu a putut să precizeze exact vechimea bisericii. „Nu s-au făcut săpături și cercetări arheologice serioase. Au fost la un moment dat câțiva profesori și studenți de la arheologie, au luat câteva probe și ne-au spus că este posibil ca lemnul să fie din vremea lui Ștefan cel Mare. Dar doar atât”, ne-a spus Mihai Morariu.
– În biserică se oficiază doar 4 slujbe pe an
Fiind izolată și foarte veche, biserica Mănăstioara are ușile închise pentru enoriași aproape pe tot parcursul anului. Cu toate acestea, mai mult pentru cei care locuiesc în cele 20 de case din apropierea bisericii, preotul paroh din satul Ruși Mănăstioara deschide lăcașul de cult de patru ori pe an pentru a oficia slujbe religioase. „La început slujbele se țineau doar de sărbătoarea Schimbarea la față, însă acum eu țin și alte slujbe. Având în vedere că sunt câteva case în apropierea bisericii, mai oficiem slujbe și în Postul Mare, de Sânziene, și în luna noiembrie, când este hramul bisericii”, ne-a spus preotul paroh.
– Documentele mai recente spun că biserica ar fi fost construită în jurul anului 1760
Preotul paroh ne mai spune că deși biserica este legată de legenda Stejarului lui Ștefan cel Mare, din unele documente reiese că aceasta ar fi fost construită în jurul anului 1760. „Atâta timp cât nu se fac cercetări arheologice, nimeni nu poate să spună exact. Poate că este adevărat că este de la 1760, la fel cum este posibil ca biserica să fi fost construită pe locul uneia ctitorite de Ștefan cel Mare”, a spus preotul. Faptul că ar fi fost construită la mijlocul anilor 1700 reiese și dintr-un scurt istoric prezentat în incinta bisericii, însă nici aceste date nu prezintă cu exactitate anul în care a fost ridicată. „Timpul clădirii bisericii nu se poate ști cu precizie, dar inscripția de pe icoana Mântuitorului spune că aceasta a fost pictată în anul 1775, și deci ne-ar informa că biserica ar fi de pe atunci, adică în prima jumătate a secolului XVIII”, sunt precizările destul de ambigue legate de istoria bisericii. O biserică în care, însă, încă mai trăiește legenda din copilăria lui Ștefan cel Mare, și care, pentru locuitorii micului cătun Mănăstioara, reprezintă poate cea mai mare comoară proprie.
