Biserica lui Hristos plutește neclintită pe valurile învolburate ale acestei lumi așa cum odată plutea corabia lui Noe pe deasupra munților ca o navă întărită de Dumnezeu. În vreme ce toate se schimbă în jurul nostru, Biserica Ortodoxa este una și aceeași, propovăduind aceeași învățătură mântuitoare care a fost stabilită de cei 318 Sfinți Părinți la sinodul de la Niceea, pe care-i prăznuim astăzi. Acolo și atunci s-au stabilit primele articole din Simbolul Credinței – Crezul – pe care-l rostim în biserică: Credem Într-unul Dumnezeu, credem în Domnul Iisus Hristos, credem în Duhul Sfânt, credem în Fecioara Maria care a născut pe Fiul lui Dumnezeu, credem în viața veșnică, credem în cele văzute și nevăzute, credem în sfânta, soborniceasca și apostolească Biserică, credem într-un singur Botez, credem că Domnul Hristos va veni iarăși să judece viii și morții.
Iată ce tărie de credință, iată ce statornicie au avut primii creștini. În aceste mărturisiri de credință, să auzim propovăduirea apostolilor, să auzim ecoul catacombelor, să auzim strigătul triumfător al mucenicilor, să auzim și noi glasul marilor dascăli ai Ortodoxiei. Prin acest crez se leagă capetele adevăraților ucenici ai Domnului de peste țări și mări, fiindcă toți așa trebuie să mărturisim uniți într-un suflet și într-un gând. Să vedem acum dacă în vremea noastră creștinii mai trăiesc în adevăr, unire și ascultare de Biserică.
Cu durere constatăm că s-a rupt cămașa lui Hristos cea necusută, în multe părți. Creștinii s-au împărțit în tabere după ce s-au desprins din trupul cel binecuvântat al Ortodoxiei. Pe fața pământului se află o mulțime de religii creștine, fiecare cu învățătura sa, cu cultul său, cu morala sa: protestanții (baptiștii, penticostalii, adventiștii) și mulți alții care s-au despărțit de Biserica Ortodoxă Apostolică. Vicleanul diavol a reușit să semene neghina dezbinării și a urii ca să se împlinească ceea ce spusese Mântuitorul în pilda cu grâul și neghina.
Sunt o mulțime de rătăciri care susțin că omul pentru a se mântui și află adevărul n-are decât să citească Sfânta Scriptură și astfel va găsi ce trebuie pentru a intra în Împărăția lui Dumnezeu. O mare greșeală fac acești oameni, căci Sfânta Scriptură nu cuprinde toata descoperirea lui Dumnezeu către oameni, e prescurtată. Afară de Cărțile Vechiului și Noului Testament, sunt multe adevăruri de credință care s-au păstrat de la Mântuitorul și de la Sfinții Apostoli prin viu grai. Mântuitorul n-a scris nimic și nici unii apostoli care de altfel nu știau carte, erau în general oameni simpli.
Prin viu grai însă cele ce au auzit ei de la Iisus de la Învățătorul, au alcătuit ceea ce numim noi Sfânta Tradiție. Sfânta Scriptura, zice Apostolul Petru, are în cuprinsul ei lucruri greu de înțeles pe care cei neștiutori le răstălmăcesc spre pierzarea lor. Vedeți, le răstălmăcesc spre pierzarea lor; iată, spune clar Duhul Sfânt prin gura apostolilor. De aceea a rânduit Dumnezeu autoritatea bisericească formată din arhierei, preoți și diaconi, iar aceștia sunt urmașii apostolilor, așa că toți creștinii trebuie să fie supuși, ascultători și să se lase conduși de Duhul Sfânt prin ei. Dar ei s-au despărțit și s-au rupt din butucul viței de care vorbea Iisus când spunea că mlădița care rămâne în afară de tulpina mamă se usucă și se aruncă în foc. Iar în altă parte zice Domnul: „Cine nu ascultă de Biserică este un păgân și vameș”. De aceea nu vă lăsați amăgiți de cei ce seamănă dezbinare căci este un singur trup, un singur duh, un singur Domn, o singură credință și un singur Botez.
Cei care se leapădă de Biserică, de preoție și de Sfintele Taine, aceștia cad într-un fel de vrajă și nici nu mai știu ce fac căci își leapădă botezul fără să se gândească. Lepădând botezul pe care l-au primit în copilărie se leapădă de credință și de Dumnezeu așa cum spunea Sfântul Apostol Pavel că va fi înaintea sfârșitului lumii.
Rugăciune
Doamne Iisuse Hristoase, Cel ce Te-ai înălțat de pe pământ la cer, condu-ne Tu corabia vieții noastre cu Duhul Tău cel Sfânt în portul cel minunat.
Scapă-ne pe toți din furtuna cea întunecată care s-a abătut asupra corabiei Tale – Sfânta Biserică – de toate răutățile care vin din afară și dinăuntrul și luminează cu Harul Tău cel luminos pe toți conducătorii Bisericii Tale Ortodoxe, ca să trecem cu bine din întunericul lumii și să ajungem și noi acolo unde locuiești Tu, cu Tatăl și cu Duhul Sfânt în veci de veci. Amin. (Ierodiacon Visarion)


