Biserica din Sanremo, ctitorie românească din secolul al XIX-lea a familiei Mavrocordat, a fost reînviată de români prin grija autorităților italiene și a Bisericii Romano-Catolice din zonă, pe 5 decembrie, lăcașul fiind sfințit de episcopul Siluan al Episcopiei Ortodoxe Române din Italia.
Biserica având ca patron pe Sfântul Nicolae și care poartă hramul Sfinții Chiril și Metodiu a fost târnosită, devenind biserică ortodoxă a românilor aflați departe de țară în urmă cu doi ani, de ziua Sfântului Nicolae.
Doi ani mai târziu, respectiv duminică, 5 decembrie 2010, lăcașul este din nou sfințit. De această dată icoanele și pronaosul Icoana și catapeteasma fiind realizate în România. Slujba de sfințire a fost oficiată de către episcopul ortodox român al Italiei PF Siluan, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi și în prezența autorităților locale din Sanremo și a celor ai Bisericii romano-catolice. La slujba săvârșită din biserica din Sanrmo au participat zeci de români, mulți dintre ei venind de la București în pelerinaj. Ei sunt membri ai comunității Bisericii Sfinții Apostoli Chiril și Metodiu din campusul de la Agronomie din Capitală. Aceștia au ținut să fie alături de părintele Claudiu Mihai, parohul Bisericii strămoșești de la Sanremo, cel care în urmă cu nouă ani, împreună cu părintele Victor Mihăilă, puneau piatra de temelie a lăcașului studențesc aparținând Universității de Agronomie.
Revenirea Bisericii familiei Mavrocordat ordodoșilor români este un dar de la Dumnezeu, este o minune săvârșită de Sfântul Nicolae, a spus părintele Claudiu. El a precizat că în secolul al XIX-lea, perioadă care a reprezentat pentru Sanremo (orașul Sfântului Romulus) sfârșitul unei lungi perioade de confruntări armate pentru stabilirea finală a graniței între Franța și Italia, prin zonă perindându-se mari familii aristocrate, cum ar fi cele ale Țarului Rusiei Alexandru al II-lea, ale kaiserlui Otto al Germaniei, regina Elena a Regatului de Muntenegru și multe personalități ale epocii.
În pleiada personalităților care au lăsat în urma lor importante edificii pentru posteritate s-a înscris și un nume românesc: prințesa Elisabeta Mavrocordat, devenită Sora Blanche, stareță a ordinului mănăstiresc al Carmelitanelor. În pofida vitregiei vremurilor și a informațiilor fragmentate descoperite în arhivele locale și regionale au fost găsite elemente din viața prințesei și mai ales ctitoria familiei acesteia: Biserica Sfântul Nicolae din Sanremo.
Acest lăcaș a devenit biserica mănăstirii trădând prin arhitectura ei originea românească, forma de cruce cu trei abise, deși ornamentele exterioare sunt realizate în stilul gotic. După 1970, slujbele au fost sistate din cauza lucrărilor de construcție la noua gară feroviară. Întreaga mănăstire a fost mutată în zona de vest a orașului, iar edificiile au fost demolate.
Timp de 30 de ani s-au purtat tratative între Episcopia romano-catolică Ventimiglia – Sanremo și Primăria Sanremo pentru a soluționa această criză. Până la urmă biserica a fost salvată și astfel, între anii 2003-2005, prin efortul primăriei din Sanremo și al Fundației Bancara „Carige”, structura s-a consolidat. Biserica a fost încredințată noi parohii ortodoxe române din San Remo, astfel încât în 6 decembrie a fost săvârșită, exact de ziua Sfântului Niculae, prima liturghie.
Singurul obiect liturgic rămas sub molozul vechii mănăstiri a fost icoana Sfântului ierarh Nicolae, care a fost încredințată tinerei comunități ortodoxe românești. În ultimii doi ani a fost restaurat interiorul bisericii, după un proiect aprobat de Comisia de Belle Arte din Genova, au urmat lucrările de restaurare interioară, iar catapeteasma a fost lucrată în județul Neamț, de către maestrul Gheorghe Ursu, iar în București, într-un mic atelier, au fost create icoanele care au fost sfințite duminică.
În predica sa, episcopul Siluan ierarhul a vorbit despre păcat ca ieșire din firescul în care au fost așezate lucrurile de către mântuitor de minunea săvârșită de Sf. Nicole prin păstrarea acestei biserici și transmiterea ei românilor ortodocși de aici. „Pentru românii aflați departe de țară, Biserica trebuie să fie aceea care reașează lucrurile în firescul lor. Regret faptul că mulți care ajung pe meleaguri străine se prăbușesc. Ei se gândesc să pună acasă o faianță nouă pe care o văd o dată pe an, dar pe care copiii lor o vor schimba. Jertfa din această biserică are rostul de a redescoperi obârșia, acel acasă după care tânjiți”, a mai spus preasfințitul Siluan.
La sfânta liturghie, preotul paroh Claudiu Mihai a fost ridicat în rândul de iconom, iar mulți bucureșteni care au ajutat la terminarea lucrărilor au primit distincția Granata.
La ceas de mare sărbătoare suflarea românească de pretutindeni ca și din Sanremo a văzut purtarea de grijă pentru Sfântul Nicolae pentru poporul său, biruind potrivnicia și nerânduiala vremurilor, dăruind un sfânt lăcaș de rugăciune poporului român drept credincios.
Elvira GHEORGHIȚĂ
