„Biserica creștină este Biserica dragostei și a ascultării, pentru că a fost întemeiată de Hristos prin iubirea Tatălui și ascultarea a Fiului”

Mîntuitorul nostru Iisus Hristos a venit în lume pe calea ascultării, și a ascultat de Părintele Său pînă la moarte, și încă moarte de cruce (Filipeni 2, 8). Pentru aceea și Dumnezeu L-a înălțat și I-a dăruit Lui nume care este mai presus de orice nume; ca întru numele lui Iisus tot genunchiul să se plece, al celor cerești, al celor pămîntești și al celor dedesubt. Și să mărturisească toată limba că Domn este Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu Tatăl (Filipeni 2, 9-11).
Biserica creștină este Biserica dragostei și a ascultării, pentru că a fost întemeiată de Hristos prin iubirea Tatălui și ascultarea „pînă la moarte de cruce” a Fiului. Mîntuitorul a ascultat de Tatăl, iar Apostolii Săi au ascultat de El. De aceea spunem că iubirea creștină și acultarea duhovnicească mîntuiesc lumea. Însuși Duhul Sfînt a venit pe pămînt trimis de Fiul, cu voia Tatălui, ca să întemeieze Biserica Sa și să reverse Harul mîntuirii peste cei ce cred și se botează în numele Preasfintei Treimi.
Vedeți ce mare este puterea ascultării? Ea se naște din credință și dragoste. Că cine crede în Dumnezeu, Îl iubește și ascultă de poruncile Lui. Iubirea Lui Dumnezeu este izvorul zidirii lumii văzute și nevăzute. Cît timp îngerii au ascultat de Dumnezeu, nu existau nici diavoli, nici iad. Iar cînd Lucifer cu îngerii lui au căzut din ascultare, dorind să fie „asemenea Celui Preaînalt”, ei au căzut „ca un fulger din cer” și s-au transformat în diavoli. Asemenea lor cad în iad toți creștinii neascultători care nu vor să asculte de nimeni și trăiesc pe pămînt de capul lor.
Ascultarea stă la temelia cerului, a îngerilor, a planetelor, a Bisericii, a societății, a familiei, a fiecărui suflet care crede în Dumnezeu și dorește să se mîntuiască. Fără ascultare în societate nu este armonie, nici pace între popoare și oameni. Fără ascultare de Dumnezeu, de Biserică, de păstori, care sînt urmașii Apostolilor pe pămînt, nu este mîntuire, nu este unitate creștină, nu este pace în case și în sufletele credincioșilor noștri.
De aceea, sînteți datori să păziți poruncile Sfintei Evanghelii, să ascultați de Biserica Ortodoxă, mama noastră duhovnicească, întemeiată de Hristos, să ascultați de slujitorii sfințiți ai Bisericii, ca de Sfinții Apostoli și să ascultați de duhovnicii pe care vi i-a dat Dumnezeu, ca de Însuși Hristos.
Cînd sună clopotele bisericii și ne cheamă la slujbă, la Sfînta Liturghie, mai ales în sărbători, lăsați grijile casei și mergeți cu toți la biserică. Îngerii Domnului vă vor scrie în cartea vieții și vă vor număra pașii. Seara și dimineața și oricînd mergeți pe drum sau lucrați cu mîinile, neîncetat să vă rugați, după porunca Sfîntului Apostol Pavel.
– În timpul celor patru posturi ale Bisericii, nu uitați să vă spovediți și, dacă vă dă voie duhovnicul, să vă uniți cu Hristos prin Sfînta Împărtășanie
Acestea sînt cele mai mari daruri pe care ni le oferă Biserica după Botez. Apoi să vă creșteți copiii în duhul ascultării, al credinței ortodoxe, al smereniei și al iubirii de Dumnezeu, hrănindu-i cu cărți sfinte, cu cuvinte creștine ortodoxe, cu sfaturi părintești și mai ales cu exemplul viu, curat al vieții dumneavoastră.
Sectele se nasc din mîndrie și neascultare. Că numai cei mîndri și neascultători se rup de Biserică, hulesc pe Maica Domnului, aruncă din case icoanele și Sfînta Cruce, se leapădă de cele sfinte și urăsc pe păstorii dați lor de Hristos. Nu vorbiți cu cei ce hulesc Biserica, pe sfinți, icoanele și Crucea. Ci rămîneți în Biserica Vieții, în Biserica iubirii și ascultării. Aici în Biserică este Hristos, aici sînt Sfintele Taine, aici sînt îngerii și sfinții din cer, aici sînt oamenii credincioși și toți părinții din neam în neam.
De asemenea, nu uitați să ajutați și dumneavoastră pe preot la slujbe, la curățenia Bisericii și la călăuzirea credincioșilor pe calea mîntuirii. Nu observați cum cei răi se îndeamnă unul pe altul la rău, la desfrîu, la furt și la beție? Cum să nu fim datori noi creștinii a ne îndemna, a ne sfătui și a ne trage unii pe alții la biserică, la Sfînta Liturghie, la post, la milostenie, la iertare și la citirea cărților sfinte? Nu ajunge numai credința pentru mîntuire, că și diavolii cred, dar din cauza mîndriei și a neascultării nu au iertare. De vom trăi sub ascultare de Hristos, de Biserică și de păstori, vom dobîndi și pe pămînt binecuvîntare și pace, iar dincolo viață veșnică vom moșteni.