Theodor Stolojan se află pentru a doua oară în fața provocării de a conduce Executivul, în mandatul deținut în perioada 1991-1992, acesta rămânând în istoria recentă prin naționalizarea valutei și recapitalizarea băncilor, într-o perioadă economică dificilă. Theodor Dumitru Stolojan s-a născut la 24 octombrie 1943, la Târgoviște. A urmat cursurile Academiei de Studii Economice din București între 1961 și 1966. După absolvirea facultății, a lucrat ca economist stagiar la întreprinderea Frigotehnica București, apoi a ocupat funcția de economist în Ministerul Industriei Alimentare și Agriculturii.
Începând din 1972 a ocupat mai multe funcții în Ministerul de Finanțe: 1972 – 1977 – economist în Departamentul Bugetului Statului; 1978 – 1982 șeful diviziei Contabilitatea Bugetului Statului; 1988 – 1989 director adjunct și director al Departamentului Relații Valutare și Financiare Internaționale; inspector general în Departamentul Venituri de Stat și consultant în Ministerul de Finanțe.
După Revoluția din 1989, Theodor Stolojan a lucrat în continuare în Ministerul Finanțelor, ocupând funcția de ministru adjunct al Finanțelor până în aprilie 1990, apoi pe cea de ministru al Finanțelor, în perioada iunie 1990 – aprilie 1991.
În mai 1991 ajunge președintele Agenției Naționale de Privatizare, lucrând la elaborarea primului proiect al Legii privatizării și la înființarea Fondului Proprietății de Stat (FPS).
După mineriada din septembrie 1991, care a condus la căderea Guvernului Petre Roman, Stolojan este învestit, în luna octombrie 1991, în funcția de prim-ministru, conducând Cabinetul până în noiembrie 1992.
Din Cabinetul Stolojan au făcut parte Traian Băsescu, la Transporturi, Adrian Năstase, la Externe, Dan Mircea Popescu, la Ministerul Muncii și Protecției Sociale, Victor Babiuc, la Interne și Mircea Ionescu Quintus, la Justiție.
Printre deciziile importante luate de primul-ministru Stolojan s-au aflat recapitalizarea băncilor și liberalizarea prețurilor, în condițiile în care cursul de schimb nu fluctua liber. În mandatul său, a decis naționalizarea valutei întreprinderilor, a societăților comerciale. Atât întreprinderile, cât și societățile comerciale și populația au fost obligate să-și schimbe valuta în lei, la un curs fixat administrativ.
Ulterior funcției de premier, Stolojan a lucrat pentru Banca Mondială și pentru Grupul Tofan.
În 1996, acesta a susținut candidatura la Președinție a candidatului PDSR, Ion Iliescu, făcând parte din Comitetul Național de Sprijin al candidaturii lui Iliescu, care a reunit personalități ale vieții publice din cele mai diverse domenii de activitate, alte persoane din țară și din străinătate, președintele Comitetului fiind ministrul de Externe de la acea vreme, Teodor Meleșcanu.
În iulie 2000, Stolojan a reintrat în politică, candidând la Președinție din partea Partidului Național Liberal, obținând 11,78% din voturi, a treia poziție după Ion Iliescu și Corneliu Vadim Tudor. În perioada 2000-2002 a fost președinte al Consiliului Național al formațiunii liberale. La Congresul Extraordinar al PNL din august 2002, a fost ales președintele Partidului Național Liberal.
În 2003 partidul său s-a aliat cu Partidul Democrat, condus de Traian Băsescu, la acea vreme primarul Bucureștiului, formând Alianța D.A. – Dreptate și Adevăr, iar în februarie 2004 și-a anunțat candidatura la Președinție din partea Alianței.
Cursa prezidențială a luat însă o cotitură neașteptată pe 2 octombrie 2004, când Stolojan își anunță retragerea din fruntea PNL și, de asemenea, din competiția electorală, invocând probleme grave de sănătate, într-o atmosferă emoționantă, marcată de lacrimile lui Traian Băsescu, în acel moment co-președinte al Alianței D.A. și șef de campanie al liderului liberal.
Zvonurile privind iminenta retragere a lui Stolojan din cursa pentru Președinție și predare a ștafetei lui Băsescu apăruseră încă de la sfârșitul lunii septembrie. În 30 septembrie, Traian Băsescu, la acea vreme lider al PD, cataloga aceste zvonuri drept „speculații” provenite „din zona PSD”.
El susținea că Theodor Stolojan este candidatul Alianței PNL-PD pentru funcția de președinte al României. „Speculațiile vin din zona PSD și sunt o încercare de dezechilibrare a încrederii în tandemul Stolojan-Băsescu. Nu s-a pus și nu se pune problema schimbării locurilor între Stolojan și Băsescu”, explica liderul PD. După doar câteva zile, în 2 octombrie, zvonurile au devenit realitate.
Conducerile PNL și PD s-au întrunit de urgență, în acea după-amiază de sâmbătă, în ședințe separate, cu ușile închise, pentru a discuta posibila retragere a lui Theodor Stolojan, din motive personale, de la conducerea formațiunii liberale și din cursa prezidențială.
Mai mulți lideri ai PNL aflați atunci la sediul central al partidului, printre care Cristian Boureanu, Norica Nicolai și Ludovic Orban, confirmau faptul că președintele liberal Theodor Stolojan se va retrage din cursa pentru Cotroceni și chiar de la conducerea formațiunii liberale. Aceștia precizau că, în cazul retragerii lui Stolojan de la conducerea partidului, șefia PNL va fi asigurată de un președinte interimar până la Congresul ordinar de la începutul anului 2005.
În cadrul unei conferințe extraordinare convocată la sediul Alianței PNL-PD, Traian Băsescu, alături de Theodor Stolojan și soția sa, precum și de Călin Popescu Tăriceanu, a ținut un scurt discurs, memorabil prin faptul că liderul democrat a izbucnit în lacrimi, spunând: „Domnule președinte, dragă Stolo, Îți mulțumesc că am făcut parte din Guvernul tău în 91-92, îți mulțumesc pentru respectul pe care l-ai arătat colegilor mei din Partidul Democrat în calitate de co-președinte al Alianței, îți mulțumesc pentru dorința de a da o speranță românilor într-o altfel de Românie, îți mulțumesc pentru șansa pe care mi-ai dat-o ca împreună să facem cea mai spectaculoasă construcție politică a anului 2004. Am discutat mult, am hotărît împreună și te asigur, în fața țării, că dacă vei rămîne cu sufletul alături de noi Alianța va câștiga. Mulțumesc. Mulțumesc mult.”
În 2008, Theodor Stolojan declara într-un interviu acordat agenției MEDIAFAX, referindu-se la retragerea sa din cursa pentru Președinție, în 2004, că a fost „efectiv bolnav, o stare de epuizare, după o muncă infernală în perioada 2002-2004, fiind vorba de o stare de epuizare fizică, nervoasă”. Despre șantajul la care s-a referit, atunci, Traian Băsescu, Stolojan a spus că a fost „o eroare făcută în campania electorală”, care i-a costat foarte mult, „dar nu a avut legătură cu îmbolnăvirea”.
După alegerile din 2004, câștigate de Traian Băsescu, intrat în cursa electorală după retragerea lui Stolojan, acesta devine consilier pe probleme economice al președintelui Traian Băsescu.
În PNL, el adoptă o poziție critică față președintele Călin Popescu Tăriceanu și de restul conducerii partidului, criză care se acutizează în vara anului 2006 și culminează cu excluderea sa din partid, în 10 octombrie 2006, printr-o decizie a organizației PNL București sector 2. Conducerea partidului a anunțat, ca motiv al excluderii, faptul că Theodor Stolojan nu a respectat și nu a susținut deciziile luate de conducerea PNL.
Stolojan a susținut, atunci, că excluderea sa ar fi determinată de presiunile impuse de președintele PNL Călin Popescu Tăriceanu, care urmărește să își elimine adversarii politici.
În data de 16 octombrie 2006, consilierul prezidențial Theodor Stolojan a anunțat că demisionează din funcție. Stolojan a precizat că l-a informat pe președintele Train Băsescu în legătură cu decizia de demisie. Gestul său a avut loc la numai o zi după ce, împreună cu Valeriu Stoica și cu Cristian Boureanu, a lansat, la Pitești, un proiect de platformă liberală pentru unitatea forțelor politice de dreapta.
Din Platforma liberală făceau parte alți liberali excluși din partid sau nemulțumiți de conducerea PNL: Valeriu Stoica, Radu F. Alexandru, Mona Muscă, Cristian Boureanu și Raluca Turcan, la care ulterior se alătură și alte personalități importante, precum ministrul Agriculturii Gheorghe Flutur sau senatorul Mircea Cinteză.
În decembrie 2006, liberalii platformiști anunță constituirea Partidului Liberal Democrat (PLD), iar Stolojan devine președintele noii formațiuni politice. La 1 martie 2007 partidul a fost înregistrat oficial la Tribunalul București. Sloganul PLD era „Progres, Libertate, Demnitate” și se dorea un refugiu pentru adevărații liberali din România, dezamăgiți de PNL.
La alegerile europarlamentare din 25 noiembrie 2007, Stolojan a candidat pe prima poziție a listelor Partidului Liberal Democrat și a fost ales deputat în Parlamentul European, formațiunea sa câștigând trei mandate în PE.
În data de 3 decembrie 2007 s-a decis fuziunea între Partidul Democrat (PD) și PLD sub denumirea de Partidul Democrat Liberal (PD-L). Theodor Stolojan a primit funcția de prim-vicepreședinte.
La alegerile locale din luna 1 și 15 iunie 2008, PSD a câștigat cele mai multe mandate de primar, urmând să aibă, în toată țara, un număr de 1.138 primari, în timp ce PDL a câștigat 908 primari, iar PNL – 706 primari, potrivit situației finale a alegerilor dată publicității de BEC.
Pentru democrat-liberali, alegerile parlamentare din luna noiembrie au reprezentat ocazia de a-și stabili candidatul pentru funcția de premier, urmând ca acesta să joace rolul de „port-drapel” al partidului în campania electorală, și implicându-se la nivel național, în promovarea candidaților PDL.
Astfel, în condițiile în care alegerile parlamentare din acest an s-au desfășurat, pentru prima dată, separat de cele prezidențiale, democrat-liberalii au luat în calcul înlocuirea „locomotivei electorale” reprezentate de candidatul la funcția de șef al statului cu premierul partidului, care a avut rolul de „port-drapel” al campaniei electorale a PDL, reprezentând și susținând, la nivel național, candidații partidului în alegerile uninominale.
În acest context, Theodor Stolojan a ales un mod inedit de a-și anunța candidatura pentru postul de premier, în interiorul PDL, deși până în acel moment, pentru acest post mai erau vizați Emil Boc, Adriean Videanu sau Vasile Blaga.
Stolojan a făcut anunțul în 29 august 2008, la Costinești, cu ocazia Școlii de Vară a tineretului PDL. El se afla la acel moment lângă piscina hotelului unde se desfășura evenimentul, în costum de baie, împreună cu nepoții săi. „Oricine își poate depune candidatura pentru funcția de premier, o să mi-o depun și eu”, a spus, dezinvolt, în fața camerelor de televiziune, Theodor Stolojan.
Mai apoi, a decis să facă o baie în mare, încălțat cu adidași, tot în fața camerelor de luat vederi, în ideea de a transmite tineretului strâns la Costinești că trebuie să aibă o viață sănătoasă și să facă sport.
Pe 12 septembrie 2008, Colegiul Director al PD-L l-a propus, în unanimitate, drept candidat al partidului la funcția de prim-ministru.
Prim-vicepreședintele PDL Theodor Stolojan a fost anunțat oficial la Conferința Națională a partidului, drept propunerea de premier a PDL, de către liderul formațiunii democrat-liberale, Emil Boc. Liderul PDL l-a prezentat pe Theodor Stolojan drept propunerea partidului la funcția de premier, susținând că acesta este cel mai credibil om politic, va face echipă cu președintele României și are în spate cel mai puternic partid.
Alegerea lui Stolojan s-a făcut și datorită faptului că, în urma cercetărilor sociologice, liderii PDL au constatat că prim-vicepreședintele PDL are nu numai cea mai mare notorietate, ci deține și cea mai înaltă cotă de încredere dintre potențialii candidați la funcția de premier.
În campania uninominală pentru Parlament, candidatul pentru funcția de premier,Theodor Stolojan a anunțat că democrat-liberalii au elaborat un program guvernamental anti-criză, bazat pe trei scenarii de creștere economică a României, pe care vor să îl pună „de urgență” în practică, din prima zi în care partidul va ajunge la guvernare.
Liderul PDL a spus că programul anti-criză a fost realizat prin „recalibrarea” Programului de guvernare al partidului, pe baza a trei scenarii de posibilă evoluție în următorii patru ani: 7% creștere economică pe an, 5% și, respectiv, 4%. Stolojan, care a arătat că măsurile anti-criză ale PDL se aplică la nivelul Uniunii Europene și la nivelul Guvernului României.
