Binecuvântat este cel ce vine

Ioan 12:1-18 „Deci, cu șase zile înainte de Paști, Iisus a venit în Betania, unde era Lazăr, pe care îl înviase din morți. Și I-au făcut acolo cinăși Marta slujea. Iar Lazăr era unul dintre cei ce ședeau cu El la masă. Deci Maria, luând o litrăcu mir de nard curat, de mare preț, a uns picioarele lui Iisus și le-a șters cu părul capului ei, iar casa s-a umplut de mirosul mirului. Iar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, care avea să-L vândă, a zis: Pentru ce nu s-a vândut mirul acesta cu trei sute de dinari și să-i fi dat săracilor? Dar el a zis aceasta, nu pentru căîi era grijăde săraci, ci pentru căera fur și, având punga, lua din ce se punea în ea. A zis deci Iisus: Las-o, căpentru ziua îngropării Mele l-a păstrat. Căpe săraci totdeauna îi aveți cu voi, dar pe Mine nu Măaveți totdeauna. Deci mulțime mare de iudei au aflat căeste acolo și au venit nu numai pentru Iisus, ci săvadăși pe Lazăr pe care-l înviase din morți. Și s-au sfătuit arhiereii ca și pe Lazăr să-l omoare. Căci, din cauza lui mulți dintre iudei mergeau și credeau în Iisus. A doua zi, mulțime multă, care venise la sărbătoare, auzind căIisus vine în Ierusalim, Au luat ramuri de finic și au ieșit întru întâmpinarea Lui și strigau: Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel! Și Iisus, găsind un asin tânăr, a șezut pe el, precum este scris: „Nu te teme, fiica Sionului! IatăÎmpăratul tău vine, șezând pe mânzul asinei”. Acestea nu le-au înțeles ucenicii Lui la început, dar când S-a preaslăvit Iisus, atunci și-au adus aminte căacestea I le-au făcut Lui. Deci da mărturie mulțimea care era cu El, când l-a strigat pe Lazăr din mormânt și l-a înviat din morți. De aceea L-a și întâmpinat mulțimea, pentru căauzise căEl a făcut minunea aceasta”.
Duminică, în Duminica Floriilor, Hristos a intrat în Orașul cel Sfânt, în Ierusalim ca învingătorul morții, de vreme ce l-a înviat pe Lazăr și fapta Sa a ajuns cunoscută.
Aceia, care au fost prezenți la învierea lui Lazăr, au vorbit altor neamuri și altor popoare care au venit pentru Paști în Ierusalim și le-au spus că Iisus l-a înviat pe Lazăr. De vreme ce știau că vine în Ierusalim, au ieșit să-L întâmpine. Acel Rege al iubirii și al smereniei, a urcat în Orașul cel sfânt. L-au ridicat în slăvi popoarele și neamurile, fiindcă au înțeles și au simțit că Acesta este Mesia, Împăratul, iubitorul lor, Mântuitorul lor, care vine ca să pătimească pentru mântuirea lumii.
Ungerea cu mir a picioarelor
Înainte să ajungă la Ierusalim, precum spune Evanghelia de astăzi, a petrecut câteva zile în Betania, unde a stat la familia lui Lazăr – care era unul din cei ce au crezut în El. Maria, sora lui Lazăr, vrând să mulțumească Domnului mai cu seamă în mod corespunzător, I-a uns picioarele cu mir de mult preț și le-a șters cu părul capului ei. Ambele acte arată adorarea, iubirea și recunoștința ei. Iuda, care era prezent, s-a întristat pentru această cheltuială și a spus: „De ce să se piardă acest mir? Puteam să îl vindem, să luăm treizeci de dinari și să îi dăm celor săraci”. Și evanghelistul Ioan spune că nu îl interesau cei săraci, ci era fur (iubitor de bani) și, „având punga, lua din ce se punea în ea”. Și astăzi mulți, sub pretextul ajutorului pentru săraci, fură cât mai mult din toate și de la toți. Simplu „schimbă pe diavol și pune rufele sale altuia” (proverb grecesc).
Întregul oraș l-a simțit pe Hristos
Așadar, Domnul a intrat în Ierusalim și acest fapt l-a simțit întregul oraș. Poporul cel iubitor a luat în mâinile sale crengi de finic, care este simbolul victoriei și al nemuririi, și L-au întâmpinat pe Împăratul slavei. Și bucuria lor a fost mare și strigătele lor și mai puternice. Și spuneau: „Osana…”, așadar, „Mântuiește-ne, acum; slăvit să fii”. „Osana întru cei de sus, bine cuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului!”. Era Cel ce vine în numele lui Dumnezeu, nu numai în numele lui Dumnezeu Tatăl, ci și în cel al Fiului. Și Acesta era Domn și Dumnezeu; înnomenitul.
Există învierea lui Lazăr și Învierea lui Hristos
În continuare, Evanghelia explică că Apostolii nu au înțeles, că aceasta care s-au petrecut era în realitate împlinirea profeției lui Zaharia, care a spus că Împăratul vine în Ierusalim, blând, deasupra unui asin, aducând pace și bucurie. Mai târziu, când le-a trimis Duhul cel Sfânt, Apostolii și ucenicii au înțeles că în această zi s-a împlinit profeția lui Zaharia. De asemenea, Evanghelia explică că era lume multă la intrarea lui Iisus, deoarece au învățat minunea învierii lui Lazăr. Învierea lui Lazăr a prefigurat și Învierea lui Hristos, dar și învierea comună. Să murim. Există învierea lui Lazăr și Învierea lui Hristos, care este și garanția învierii noastră. O Săptămână a Patimilor frumoasă și Post ușor!
[traducere din neo-greacă de Alexandru PRELIPCEAN, după: Arhim. Ananias Koustenis, To kirigma tis Kiriakis, tom. A: Triodio-Pentakostario, Ekd. Akti, Leukosia, 2009, pp. 98-102, predica: „Evlogimenos einai o erhomenos”. Menționăm că ideile pasajelor sunt inserate de traducător]